|
Dinozaurii au reprezentat unele dintre cele mai reusite animale care au existat vreodata. Acestia au dominat planeta timp de circa 140 de milioane de ani. De la aparitia Pamantului, in urma cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, s-au constituit anumite ere geneocronologice, si anume:
- Archean (in urma cu 4,6 - 2,5 miliarde de ani). In aceasta perioada apar primele forme de viata, in urma cu 3,5 miliarde de ani - Dicksonia
- Proterozoic (in urma cu 2,5 miliarde - 570 milioane de ani) in care nu mai apar alte forme de viata.
- Paleozoic (in urma cu 570 - 245 milioane de ani ). Acum apar unele fiinte ciudate denumite trilobiti, care au trait in urma cu 560 milioane de ani, acum 400 milioane de ani au aparut primele insecte (libelula), iar reptilele (Amfibieni) si-au facut aparitia acum 300 de milioane de ani.
- Mezozoic (in urma cu 245 - 65 milioane de ani). Epoca dinozaurilor ocupa cea mai mare parte a erei Mezozoice. La randul sau, Mezozoicul se imparte in trei perioade geocrologice:
- Triasicul (in urma cu 250 - 200 milioane de ani) - acum au inceput sa apara primii dinozauri, disparand treptat primele forme de reptile. Prima specie de dinozauri cunoscuta este Procompsognathus, iar Cynognathus reprezinta o specie de reptile care a disparut in aceasta perioada. Ele atacau turmele de ierbivore, fiind foarte agile. Membrele reptilelor din aceasta perioada erau asemanatoare soparlelor din zilele noastre si se atasau de corp din lateral. Archozaurii - "soparlele dominante" - au inlocuit treptat aceasta specie de reptile. Structura acestora era diferita, membrele fiind verticale. Odata cu aparitia acestei reptile s-au pus bazele formarii prototipului dinozaurilor. Pana la sfarsitul perioadei Triastice dinozaurii populasera deja Pamantul.
- Jurasicul (in urma cu 200 - 146 milioane de ani). Acum au aparut urmatoarele specii:
Coelurus, Ichthyosaur, Stegosaur, Pterosaur si Brachiosaurus.
- Cretacicul (in urma cu 146 - 65 milioane de ani). Tot acum au aparut si speciile:
Tyrannosaurus, Triceratops, Corythosaurus si Iguanodon.
Perioada Cretacica a reprezentat fara nici o indoiala perioada dinozaurilor.
Dinozaurii au constituit aproximativ 400 de specii, pornind de la uriasele sauropode erbivore si terminand cu pradatorii. Au existat doua mari grupuri de dinozauri, fiecare avand numeroase familii si specii.
ANATOMIA este stiinta care se ocupa cu studiul formei si structurilor corpului omenesc viu in dinamica ontogenetica si functionala.
Cu timpul din anatomie s-au desprins discipline complementare, precum histologia (ramura a biologiei care studiaza formarea, evolutia si compozitia tesuturilor organice), embriologia (parte a biologiei care se ocupa cu studiul embrionului in toate fazele dezvoltarii lui, de la formarea celulei-ou pana la ecloziune sau nastere), biologia celulara (stiinta care studiaza materia vie sub toate aspectele ei).
 Anatomia poate fi clasificata astfel:
1. dupa obiectul studiului: anatomia vegetala, animala sau umana;
2. dupa modul de aborbare al obiectului de studiu: aceasta clasificare aplicandu-se de obicei anatomiei animale si celei umane.
• Anatomia topografica: studiaza pozitiile diferitelor elementele antomice precum si raporturile dintre acestea
• Anatomia descriptiva sau generala: studiaza tesuturile si organele tinand seama si de proprietatile lor fiziologice si urmareste organizarea acestora in aparate si sisteme.
• Anatomia functionala: studiaza relatiile de cauzalitate si dependenta dintre forma, pozitia si functia diferitelor elemente anatomice.
• Anatomia patologica: studiaza modificarile de ordin macroscopic si microscopic intervenite la nivelul organelor si tesuturilor ca urmare a unei stari patologice, sau pe cele care cauzeaza diferite stari patologice.
• Anatomia clinica: se ocupa cu integrarea cunostintelor de anatomie in practica medicala.
• Anatomia comparata: studiaza comparativ alcatuirea acelorasi elemente la diferite specii, cautand sa integreze diferentele si similitudinile in cadrul proceselor de evolutie, adaptare, speciatie.
• Anatomia artistica: studiaza din punct de vedere estetic relatiile dintre dimensiunile, reliefurile si proportiile corpului uman cu scopul teoretizarii si intelegerii frumusetii.
In functie de metode deosebim anatomia macro de cea microscopica. Anatomia macroscopica este de fapt anatomia propriu-zisa in sensul larg si inradacinat al cuvantului. Ea cuprinde studiul corpului omenesc considerat ca un intreg, a formei organelor si raporturilor dintre ele. Anatomia microscopica studiaza elementele si structurile subsistemelor corpului uman cu ajutorul microscopului. Patrunderea anatomistului in micro si inframicrostructura este determinata de necesitatea obiectiva a interpretarii organizarii macrostructurilor in dinamica lor functionala si ontogenetica.
 
Anatomia omului este stiinta care studiaza forma, structura si modificarile morfologice ale organismului uman pe parcursul etapelor ontogenezei pre si postnatale, in stransa corelatie cu functia si intr-o viziune integrativa, unitara cu mediul ambiant. Simturile Omului
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati si are o greutate de aproape 3 kg. Grosimea pielii variaza intre 0,5-5 mm.Cele doua straturi ale pielii sunt epiderma si derma. In aceste straturi se gasesc glandele producatoare de sudoare, foliculii pilosi, din care se dezvolta parul, terminatiunile nervoase ale simtului tactil, precum si celulele datorita carora pielea se bronzeaza. Stratul cornos al epidermei este format din 20-30 de randuri de celule moarte. Sub epiderma se gasesc celule pigmentare, melanocitele, care produc pigmentii numiti melanina. In derma se gasesc numeroase vase sangvine. Elasticitatea pielii este determinata de fibrele proteice din derma, numite elastina.
Ochii
Prin intermediul ochilor primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila regleaza cantitatea de lumina primita. Prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta.In fata, in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular - sclerotica. Sub cornee se afla irisul, acesta da culoare ochiului. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care insa este mobil si elastic. Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umpluta de o substanta gelatinoasa - umoare vitroasa. Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile, conuri si bastonase.
Corneea
Cand o raza de lumina ajunge la ochi, prima structura pe care o intalnesti este o fereastra rotunda numita cornee, care este prima din cele doua lentile ale ochiului. Corneea reprezinta o lentila puternica cu focar fix. Puterea optica a corneei este de aproximativa doua treimi dn puterea totala de refractie a ochiului. Corneea are doar o jumatate de mm grosime la centru si un mm la jonctiunea cu sclerotica (albul ochiului).
Corneea este alcatuita din cinci straturi. La exterior, este un epiteliu format din cinci straturi celulare, fiind echivalentul pielii. Dedesubt exista un strat elastic numit stratul Bowmann. Urmeaza apoi stroma formata din colagen. Dupa stroma urmeaza o membrana elastica denumita Descemet. Apoi o pelicula de lacrimi acopera stratul epitelial. Lacrimile protejeaza corneea impotriva microorganismelor bacteriene, poluarii sau prafului.Dupa ce trece prin cornee, raza luminoasa intra in camera anterioara a ochiului. Aceasta este plina cu un lichid apos, umoare apoasa, care este constant drenat si inlocuit.
Uvea
Reprezinta tunica medie a ochiului, alcatuita din trei structuri distincte: coroida, corpul ciliar si irisul.Coroida este o foita membranoasa subtire intre sclerotica ce o protejeaza la exterior si retina. Corpul ciliar este o portiune cutata a uveei, situata in partea anterioara a ochiului. Rolul ei este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contractiei muschilor ciliari, permitandu-ne focalizarea vederii pe obiecte situate la distanta mica si, de asemenea, de a produce umoarea apoasa, lichidul care circula in camera anterioara, intre cristalin si suprafata interna a corneei.Atasata de corpul ciliar se afla a treia regiune, numita iris, care formeaza peretele posterior al camerei anterioare. Aceasta este structura al carui pigment da culoare ochilor si care controleaza cantitatea de lumina care ajunge la retina.
Nervul optic
Fiecare celula fotosensibila din retina se conecteaza prin intermediul fibrelor nervoase cu creierul, unde are loc sinteza informatiilor despre aspect, culori si forme. Toate aceste fibre nervoase se unesc la polul posterior al ochiului pentru a forma nervul optic. Acesta pleaca de la globul ocular printr-un canal osos al craniului si patrunde in cavitatea craniana imediat sub creier, in regiunea glandei hipofize; aici se uneste cu nervul optic centralateral.
Nervul optic nu este altceva decat un fascicul de fibre nervoase ce transporta impulsuri nervoase detaliate prin fibre fine, fiecare din acestea fiind izolate de cealalta prin teaca de mielina. In centrul nervului exista o artera ce il insoteste pe toata lungimea. Aceasta se numeste artera centrala a retinei.
Gura si nasul
Gustul si mirosul sunt simturi bazate pe stimulari chimice, substantele chimice din mediul inconjurator produc senzatiile de gust si miros. Simtim mai multe mirosuri decat numarul sunetelor auzite. Terminatiile nervoase care receptioneaza stimulii olfactivi se afla intr-o zona mica in regiunea superioara a cavitatii nazale. Aceasta arie cuprinde tunica mucoasa olfactorie, contine filetele nervului olfactiv si milioane de celule olfactive. Conform observatiilor facute de cercetatori exista sase mirosuri primare: mirosul dulce, mirosul de fructe, mirosul putrefactiei, mirosul condimentelor, mirosul de ars si mirosul vopselei; si patru gusturi de baza: dulce, sarat, acid si amar.
Urechea este impartita in trei parti: urechea externa, medie si interna. Partea vizibila a urechii - pavilionul - capteaza undele sonore din aer si le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioara. Urechea medie este o mica cavitate "sapata" in oasele craniului. Este delimitata spre exterior de membrana timpanica si printr-un conduct subtire, numit trompa lui Eustache, comunica si cu cavitatea nazala. In cavitatea urechii medii se gasesc trei oscioare - oscioarele auditive: ciocanasul, nicovala si scarita. In urechea interna (melcul), vibratiile se transforma in impulsuri electrice care sunt transmise la creier, avand rol si in mentinerea echilibrului. Legatura dintre urechea interna si creier este realizata prin intermediul nervului auditiv. Melcul este strabatut de trei canale umplute cu lichid.Sistemul circulator
Circulatia mediului intern se realizeaza prin doua sisteme vasculare inchise - unul sangvin si celalalt limfatic. In ambele sisteme, circulatia este asigurata prin activitatea ritmica a inimii, care este organul propulsor direct al sangelui si indirect al limfei. Drumul sangelui de la inima (ventriculul drept) pana la plamani si inapoi la inima (atriul stang) reprezinta mica circulatie, pe cand cel pe care il urmeaza plecand de la inima (ventriculul stang) prin aorta si ramificatiile ei in tot corpul si revenirea prin vene iarasi la inima (atriul drept) formeaza marea circulatie .
Sangele este purtatorul vietii din organism. Circuland prin arborele circulator, alimenteaza fiecare celula vie din organism cu substantele nutritive necesare fiecareia. Sângele are si rolul de a curata deseurile, transporta substantele inutile, bioxidul de carbon, care rezulta din arderea substantelor nutritive.
Sangele circula in organism printr-un circuit inchis de vase sanguine. Acestea se pot clasifica in artere (care duc sangele de la inima la capilare), vene (care duc sangele de la capilare spre inima) si capilare. Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar, pentru neutralizarea antigenelor.
Globulele rosii se produc in maduva hematogena, durata lor de viata fiind de 3-4 luni. Numarul acestora este atat de mare incat organismul trebuie sa distruga in fiecare secunda circa 5 milioane de globule rosii. Scaderea numarului de globule rosii si a altor celule duce la anemie; pentru producerea hemoglobinei este nevoie si de fier.
Globulele albe (leucocitele) sunt produse tot de maduva osoasa. Exista doua tipuri principale: glanulocitele si limfocitele.
Coagularea este un mecanism de aparare a organismului impotriva pierderilor exagerate de sange. Sistemul circulator este alcatuit din vase sanguine si inima. Acesta se imparte in:
- circulatia mica (cea care leaga inima de plamâni)
- circulatia mare (prin care sangele ajunge din inima la tesuturile organismului si de acolo inapoi la inima).
Inima are doua pompe musculare - una dreapta si una stanga.Sistemul digestiv (digestia) are loc intr-un tub lung de 9m ,in tubul digestiv care incepe cu cavitatea bucala (pe aici intra hrana) si se termina cu rectul (pe aici se indeparteaza substantele neasimilate). Partile principale sunt: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul si intestinele. Gura, prima portiune a tubului se afla in cavitatea bucala. Aici au loc cele mai importante subprocese ale digestiei, incepând cu descompunerea moleculelor mari in molecule mai mici, dizolvabile.
Cavitatea bucala este separata de fosele nazale prin bolta palatina, alcatuita din palatul dur si valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit dintr-o radacina si un corp liber. Dintii sunt organe dure, fixate in cavitati numite alveole dentare. Colul face legatura dintre coroana si radacina. In consumarea alimentelor un rol important il au dintii.
In partea din fata opt incisivi (patru in dantura superioara, patru in cea inferioara), patru canini (cate unul in partea superioara si inferioara, pe ambele laturi), opt premolari si doisprezece molari. Saliva este secretata de trei perechi de glande salivare. In faringe esofagul se incruciseaza cu caile respiratorii. Esofagul este o conducta musculo-membranoasa ale carei capete sunt inchise de niste inele musculoase.
Stomacul este un sac in forma de J, asemanator cu cimpoiul, ce se imparte in trei parti functionale: gura stomacului - cardia, fundul stomacului si portiunea terminala. Aceste parti produc sucuri gastrice diferite. Producerea sucului gastric este controlata in mare parte de nervi si in parte de hormoni.
Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic (un lichid limpede si incolor), care este condus prin doua canale in duoden. Situat in spatele stomacului, imediat sub acesta, seamana cu o sticla culcata. Pancreasul incepe sa produca sucul imediat dupa ce hrana a fost introdusa in gura. O alta functie principala a pancreasului uman este producerea celor doi hormoni pancreatici, insulina si glucagonul.
Vezica biliara este un sac in forma de para atasat de partea de jos a ficatului, functia ei fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la nevoie. Bila este un lichid galben-verzui, avand in compozitia sa in cea mai mare parte apa, plus colesterol, saruri biliare si acizi biliari. Bila se elimina prin canalul biliar comun in duoden unde se amesteca cu chimul gastric. Corpul uman are nevoie de bila pentru a digera grasimile.
Ficatul, cea mai mare glanda (1,5 - 2kg), este situat in partea dreapta superioara a abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si lobul stang. Lobul drept este mai mare , ocupând toata partea dreapta de sus a abdomenului. La exterior exista o capsula conjuctiva - fibroasa din care pornesc spre interior pereti, care separa ficatul in lobuli. Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru de bila, care alimenteaza in permanenta vezica biliara. Este un adevarat centru de reciclare, in special pentru globulele sanguine rosii moarte. Durata normala de viata a globulelor sanguine rosii este de aproximativ 100 zile.
Intestinul subtire este partea din tubul digestiv care face legatura dintre stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane intestinale, care sta strâns rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime de 6m. In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul. Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin muschiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor anterioara.
Intestinul gros are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4 sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal. Prima portiune a intestinului gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul se varsa in colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta jonctiune - cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele. Colonul traverseaza abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos. Partea din colon care ajunge la pelvis se numeste rect- o portiune de trecere de aproximativ 12 cm lungime, care se termina in canalul anal.
Unit cu partea superioara a stomacului, duodenul este portiunea initiala a intestinului subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are o forma de potcoava ce inconjoara capul glandei pancreatice. Peretele duodenului are doua straturi musculare care se contracta si se relaxeaza alternativ, contribuind la deplasarea continutului alimentar in timpul digestiei. Deasupra stratului muscular se gaseste submucoasa ce contine multe glande care secreta mucusul protectiv. Aceasta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de catre compusi acizi reveniti din stomac.
In stratul superficial al duodenului, mucoasa, se gasesc glande care secreta un suc alcalin ce contine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul actioneaza, de asemenea, pentru a neutraliza secretia gastrica acida. Celulele mucoasei necesita o reinoire constanta. Ele se multiplica mai rapid decat oice alte celulue ale organismului: din o suta de celule, una este inlocuita la fiecare ora pe tot parcursul vietii.
Digestia
Hrana partial digerata care ajunge in duoden contine mult acid clorhidric. In duoden, aciditatea este neutralizata de catre secretiile proprii ale duodenului si de actiunea bilei si a sucurilor pancreatice, care se varsa in duoden din vezicula biliara si pancreas. Duodenul primeste sucurile digestive de la pancreas si cantitatile importante de bila, care este produsa in ficat si stocata in vezica biliara, pana cand este nevoie de ea.
Secretia sucului pancreatic este declansata de doi hormoni. Secretina stimuleaza producerea unor cantitati mari de sucuri alcaline care neutralizeaza aciditatea chimului partial digerat. Enzimele pancreatice se produc ca raspuns la eliberarea unui al doilea hormon, pancreozimina. Bila este, de asemenea, eliberata in duoden din vezicula biliara, pentru a fragmenta particulele de grasimi.
Enzimele pancreatice ajuta la digestia hidratilor de carbon si a proteinelor pe langa cea a grasimilor. Aceste enzime includ tripsina, care desface peptonele in componente mai mici, peptidele; lipaza care desface grasimile in molecule de glicerol si acizi grasi; amilaza care desface hidratii de carbon pana la maltoza. Hrana digerata patrunde apoi in jejun si ileon, portiuni ale intestinului subtire situate in continuarea duodenului, unde au loc stadiile finale ale modificarilor chimice. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indentatii numite criptele Lieberkuhn.
Cea mai mare parte a absorbtiei are loc in ileon, care pe peretele interior prezinta milionae de proeminente minuscule, denumite vilozitati.. Fiecare vilozitate contine un capilar si o mica ramura limfatica, chilifer. Cand hrana digerata vine in contact cu vilozitatile, glicerolul, acizii grasi si vitaminele dizolvate intra in chilifere si sunt transportate in sistemul limfatic si, apoi, in fluxul sangvin.
Aminoacizii rezultati din digestia proteinelor si zaharurilor din hidratii de carbon, plus vitamine si minerale importante cum ar fi calciu, fier, iod, sunt absorbite direct in capilarele vilozitatilor Aceste capilare duc la vena port-hepatica, care transporta hrana direct la ficat. Acesta, la randul lui, retine unele substante pentru necesitatile proprii si pentru stocare, iar restul acestora sunt trecute mai departe in circulatia generala a organismului.
Mezenterul
Este o membrana care sustine jejunul si ileonul. Este alcatuita din doua straturi de peritoneu. Are o lungime de aproximativ 15 cm si este atasata de peretele posterior al abdomenului. Adancimea mezenterului, masurata de la baza pana la intestit, este de aproximativ 20 cm, ceea ce permite atat jejunul, cat si ileonul sa se miste relativ liber in cavitatea abdominala.
Jejeunul
Jejunul reprezinta sediul de absorbtie al alimentelor nutritive utilizabile din hrana, lasand sa treaca apa si produsii de degradare. Procesul de absorbtie este finalizat de ileon. Jejunul are o lungime de aproximativ 2,5 m inainte de jonctiunea cu ileonul. Pentru a indeplini acest rol, jejunul are o structura specializata, pentru a asigura o suprafata maxima de contact cu lumenul, astfel incat sa poata asigura o absorbtie crescuta.
Mucoasa jejunala prezinta o serie de pliuri circulare. Observand la microscop suprafata interna, se vede ca intreaga suprafata este alcatuita din mici proeminente digitiforme, denumite vilozitati. Fiecare vilozitate are aproximativ un milimetru. Suprafata de contact cu hrana digerata creste si mai mult, deoarece invelisul celular al fiecarei vilozitati are o structura specifica, cu "margine in perie".
Absorbtia hranei
Intrucat jejunul are rolul de a permite trecerea hranei din intestin in sange, necesita o irigatie eficienta. Arterele si venele ce transporta sangele catre si de la peretii jejunali trec prin mezenter. Venele care dreneaza jejunul, ca si venele care dreneaza restul intestinului, nu ajung direct la inima, ele conflueaza pentru a forma vena porta, care ajunge la ficat.
Aceasta inseamna ca substantele nutritive absorbite in sange sunt transportate intai la ficat, pentru metabolizare, inainte de a ajunge in restul organismului.Grasimile din alimente sunt absorbite in sistemul limfatic concomitent cu absorbtia altor substante nutritive in sange. Fiecare vilozitate are un vas limfatic central sau "chilifer", care face posibila absorbtia. Acest tip particular de fluid limfatic ce contine grasimi si care dreneaza din intestin este denumit chil.
Ileonul
Reprezinta portiunea terminala a intestinului subtire, in care hrana ajunge, in drumul ei, de la stomac la colon. Are o lungime de 3,5 m - conectand duodenul si jejunul cu intestinul gros - si reprezentand aproximativ jumatate din lugimea totala a intestinului subtire. Ileonul are o structura asemanatoare cu celelalte doua segmente ale intestinului subtire. Suprafata externa este protejata de peritoneu - o membrana care captuseste cavitatea abdominala. Peretele este alcatuit, in principal, din straturi musculare responsabile pentru transportul hranei digertae si straturi mucoase care delimiteaza lumenul.
Bila
Este un fluid consistent, amar, de culoare galben-verzuie, produs in ficat si stocat in vezicula biliara. Este eliberat din vezicula in intestinul subtire, ca raspuns la prezenta alimentelor, si este esentiala pentru digerarea grasimilor. Face parte, de asemenea, din sistemele excretorii ale corpului, deoarece contine produsii de degradare a celuleor uzate. In fiecare zi, ficatul produce aproximativ 1 litru de bila. Desi contine peste 95 % apa, are in compozitie o gama larga de substante chimice ce includ saruri minerale, colesterol si pigmenti biliari ce ii confera culoarea caracteristica.
Bila ramane in vezicula biliara pana cand devine necesara in procesul de digestie. Pe masura ce hrana patrunde din stomac in duoden, acesta produce un hormon denumit colecistochinina. Acest hormon ajunge pe cale sangvina la vezicula biliara si determina contractia peretilor acesteia, astfel incat bila este eliminata. Dupa aceea, bila se scurge printr-un alt duct, ductul biliar comun (coledoc) si printr-un orificiu ingust, sfincterul Oddi, care permite sa patrunda in intestinul subtire.
Sarurile minerale din bila, ce includ bicarbonatul, nutralizeaza aciditatea hranei partial digerata in stomac. Sarurile biliare, substante chimice denumite glicocolat de sodiu si taurocolat de sodiu, descompun grasimile astfel incat enzimele digestive isi pot exercita actiunea. Pe langa actiunea de emulsionare, se crede ca sarurile biliare favorizeaza absorbtia grasimilor prin peretle intestinal. Ele transporta de asemenea vitaminele A, D, E, K.
Organismul isi conserva sarurile biliare. Ele nu sunt distruse dupa utilizare, 80-90 % dintre ele fiind transportate inapoi la ficat prin sange, unde stimuleaza secretia de ila si sunt refolosite de organism. Culoarea bilei se datoreaza pigmentului denumit bilirubina. Una din functiile principale ale ficatului este de a lisa globulele rosii uzate. In cursul acestui proces, hemoglobina, pigmentul din eritrocite, este descompus chimic si formeaza biliverdina, un pigment verde care este rapid convertit in bilirubina de culoare galben-verzuie.
Rinichii sunt situati in partea dorsala a abdomenului, in spatele stomacului si ficatului, de o parte si de alta a sirei spinarii, protejati de coastele inferioare(rinichiul stâng mai sus decât cel drept). Fiecare rinichi are o lungime de aproximativ 10cm, o latime de 6cm si cântareste circa 150gr. Rinichiul este conectat la principalul sistem sangvin prin intermediul arterei renale, care transporta sângele spre rinichi si prin vena renala, care transporta din rinichi sangele filtrat si curatat.
Rinichiul este acoperit la exterior de o capsula fibroasa, sub care se gasesc doua zone: zona corticala (de culoare brun-galbuie, la exterior) si zona medulara (de culoare rosu-inchis, la interior). Piramidele renale sunt alcatuite din tuburi colectoare si vase de sange. Unitatea structurala si functionala a rinichiului este nefronul. Artera renala se ramifica pâna la nivel de arteriole, care patrund câte una in capsula nefronului si formeaza glomerulul. Pelvisul renal se continua cu uretrele. Uretrele sunt conducte (25-30cm) care ies din partea concava a fiecarui rinichi.
Vezica urinara este un organ cavitar, in care se depoziteaza urina, situata in partea inferioara a cavitatii abdominale. Peretele muscular are trei straturi de muschi si este captusit cu o mucoasa cutata. Uretra, aflata in continuarea vezicii urinare, este canalul de evacuare a urinei in mediul extern.
Totalitatea glandelor endocrine sau cu secretie interna din organism formeaza sistemul endocrin. Glandele endocrine au in structura lor epitelii secretori ale caror celule isi varsa produsii, numiti hormoni, direct in sange.
Hormonii sunt factori activi, care pe cale umorala intervin in dezvoltarea si mentinerea structurii normale si in reglarea functiilor organismului. intre sistemele de coordonare nervoasa si umorala exista o stransa interdependenta functionala.
Cele doua mecanisme se completeaza; actiunea nervoasa prin care functiile organismului sunt stimulate sau inhibate in mod rapid este prelungita prin intrarea in actiune a mecanismelor umorale care au o durata de actiune mai lunga.
Buna functionare a glandelor endocrine este o conditie esentiala pentru asigurarea proceselor de crestere, nutritie si reproducere, pe langa rolul ce le revine in reglarea mecanismelor de adaptare a organismului la conditiile mereu schimbatoare ale mediului. Toate organele interne au o dubla reglare: nervoasa si umorala. Glandele endocrine sunt: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, pancreasul endocrin si glandele genitale.Sistemul muscular
Totalitatea muschilor si formatiunilor contractile din diverse organe ale corpului uman constituie sistemul muscular. Muschii asigura locomotia, munca fizica, activitatile motoare ale organelor interne, adaptarea si mentinerea pozitiei corpului. Muschii contin: apa (75%), substante minerale, substante organice specifice (miozina, actomiozina) si substante energetice (adenozintrifosfatul, fosfocreatina, glicogenul, acidul lactic).
Alaturi de schelet, musculatura contribuie hotarator la determinarea si influentarea formei corpului, diferentierea ei fiind in stransa legatura cu dezvoltarea scheletului. Miscarile pe care muschii le efectueaza in jurul axelor care trec prin articulatii sunt: - flexia (apropierea a doua segmente legate printr-o articulatie, micsorandu-se unghiul dintre ele) - extensia (miscarea contrara flexiei, unghiul dintre segmente putand ajunge la 180 grade sau chiar mai mult) - abductia (indeparteaza un segment sau membrul in intregime de corp) - adductia (apropie aceleasi elemente de trunchi) - rotatia interna (un segment sau intreg membrul se roteste inspre corp, in jurul axului sau vertical) - rotatia externa (miscarea inversa prin care membrul se invarte in afara in jurul aceluiasi ax). In cazul antebratului, exista o rotatie specifica care poarta numele de pronatie cand palmele sunt orientate in jos, si respectiv supinatie in cazul orientarii lor catre in sus. Musculatura este dispusa, ca si oasele scheletului, in marile regiuni care alcatuiesc corpul uman: trunchi, membre superioare si inferioare. In functie de pozitia lor distingem doua categorii fundamentale de muschi: scheletici (somatici) si viscerali (ai organelor cavitare interne). Daca ne referim la structura lor, distingem muschi striati si muschi netezi. Muschii scheletici (somatici) sunt muschi striati, componente active ale sistemului locomotor. Au forme si dimensiuni variate: fusiforme, circulare, trapezoidale, dreptunghiulare. In functie de dimensiunea lor, muschii pot fi ca si in cazul oaselor: lungi, lati, scurti. Numarul capetelor de fixare determina si el o clasificare a muschilor in: muschi cu un capat, cu doua capete ( biceps), cu trei capete ( triceps) si cu patru capete ( cvadriceps). Exista o categorie unica de muschi care se prinde cu un capat de os si cu celalalt de tegument. Muschii din aceasta categorie se numesc muschi cutanati. Principalele grupe de muschi scheletici (somatici): muschii capului, muschii gatului, muschii trunchiului, muschii membrelor superioare, muschii membrelor inferioare. Muschii gatului sunt muschii mimicii, muschii cutanati, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari. Muschii gatului sunt pielosul gatului, sternocleidomastoidieni si hioidieni. Muschii trunchiului sunt muschii spatelui si ai cefei ( trapez, marele dorsal) si muschii abdomenului ( drept abdominal, oblici). Muschii membrului superior sunt: muschii umarului ( deltoid), muschii bratului ( biceps si triceps), muschii antebratului ( pronatori si supinatori ai antebratului, flexori si extensori ai degetelor) si muschii mainii. Muschii membrului inferior sunt: muschii fesieri, muschii coapsei ( croitor, cvadriceps, femural, adductori ai coapsei), muschii gambei ( gastrocnemian, pronatori si suspinatori ai piciorului, flexori si extensori) si muschii piciorului ( extensori ai degetelor si plantari). Muschii viscerali intra in structura inimii, a peretilor tubului digestiv, vaselor sangvine, cailor urinare si a uterului. Acest tip de muschi sunt formati din doua tipuri de tesut: striat de tip cardiac (in miocard) si tesut muscular neted. Muschii, atat cei scheletici (somatici), cat si cei viscerali, poseda patru proprietati caracteristice: elasticitatea, extensibilitatea, excitabilitatea, contractilitatea.Sistemul nervos
Elementele de baza ale sistemului nervos sunt celulele nervoase, numite neuroni. Sistemul nervos are doua parti importante: sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii) si sistemul nervos periferic (cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central). Sistemul nervos periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic (adunarea informatiilor de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central) si sistemul nervos vegetativ (coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor).
Maduva spinarii are o lungime de circa 40 cm, de forma cilindrica, formata din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pâna la partea inferioara a spatelui, realizând legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos periferic. Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale, stratul exterior al creierului. Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale, care apara, hranesc si sprijina celula nervoasa.
Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica cu un nucleu aflat in centrul corpului celulei; din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita axon care la capat se imparte in multe ramuri, fiecare ramura terminandu-se cu o "maciuca" terminala. Pentru sustinerea sistemului nervos central este nevoie de mult oxigen si substante nutritive, adica de o bogata circulatie sanguina. Creierul si maduva spinarii sunt aparate de trei straturi de pielita fibroasa numita meninge. Cavitatile interioare ale creierului si ale maduvei spinarii sunt umplute cu un lichid - lichidul cefalorahidian, care are rol de a amortiza traumatismele provocate din exterior.
Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul (50 cm), iar cel mai mic este scarita (2,6 mm), unul din oscioarele auditive.
Oasele pot fi impartite in patru mari grupe:
- oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor.
- oasele scurte, (cubice) sunt colturoase, groase: oasele carpiene si tarsiene
- oasele neregulate, au forme si dimensiuni variate, formaza unele parti ale fetei si spatelui
- oasele late, coastele, craniul, spata - reprezinta scuturi ale organelor vitale.
Peste 500 de muschi - muschii scheletici - se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular. Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta; intre rotula si extremitatea distala a femurului.
Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior. Alte 14 oase intra in formarea fetei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista câte 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula. In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este coccisul - format initial din 4 oase care s-au unit. Oasele care formeza toracele sunt in numar de 25. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul.
Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si mâinii sunt in numar de 64. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate câte o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerus - radius si ulna.Centura pelvina si piciorul sunt formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula. Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost - prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati.
Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme (lungi, late, scurte):
• scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei.
• scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele.
• coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul) si 4-5 vertebre coccigiene sudate între ele.
• scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior.
• scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus, oasele antebratului: cubitus sau ulna (inauntru), radius (in afara) si oasele mainii.
• scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula.
• scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele gambei: tibia si peroneul, rotula înaintea genunchiului, oasele piciorului.
oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubisul.
Sistemul reproductiv
Cuprinde organele sexuale femeiesti si barbatesti. Celulele sexuale sunt spermatozoidul si ovulul.
Organele sexuale barbatesti sunt: doua testicule, conductele (spermiducte) ce transporta lichidul spermatic cu spermatozoizii, glande anexe si organe genitale externe.
Testiculele sunt organe ovoidale asezate intr-un invelis denumit scrot. Acestea produc la pubertate un numar foarte mare de spermatozoizi si hormoni sexuali masculini. Spermatozoidul ajuns la maturare se numeste spermatocit primar. Fiecare spermatozoid are o coada formata din fibre cilindrice, care print-o miscare vibratorie, il pune in miscare. Capul se gaseste in partea superioara a corpului ce contine enzime. Enzimele sunt necesare pentru a asigura energie spermatozoidului matur. Spermatozoidul matur este prea mic pentru a fi vizibil cu ochiul liber. Uretra este un canal situat in interiorul penisului. Spermatozoizii sunt trecuti in vagin prin intermediul unui fluid, numit lichid seminal (sperma). Spermatozoizii trebuie sa petreaca un anumit timp in corpul femeii, inainte ca ovulul sa poata fi fecundat, dar un singur spermatozoid va ajunge pâna la ovul.
Organele sexuale femeiesti sunt: ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul, glandele anexe si organe genitale externe. Ovarele sunt doua organe ovoidale, situate in partea inferioara a cavitatii abdominale. Aceste organe produc celule sexuale femeiesti numite ovule si hormoni sexuali femeiesti.
Ovarele, gonadele feminine, in care ovulul incepe procesul de maturare, sunt situate la capatul unei perechi de canale, numite trompe uterine. Acestea conduc catre uter.
Uterul este un organ musculos, cavitar, in forma de para, care se termina cu vaginul. Peretele uterului - perete muscular - este captusit cu o mucoaa, care sufera modificari ciclice, lunare. Ea se elimina cu pierdere de sânge si se reface la fiecare ciclu.
Glandele anexe femeiesti sunt reprezentate de doua glande mamare asamblate in mamele, care au rolul de a secreta laptele necesar cresterii copilului.
Ovarele si testiculele sunt organe care produc celulele sexuale sau gametii. Functionarea ovarelor este ciclica, iar a testiculelor este permanenta. Elaborarea de noi spermatozoizi continua toata viata. Ovarele poseda inca de la nastere un "stoc" de ovule, care nu pot sa se reinoiasca.
Sistemul respirator
Sistemul respirator asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si atât epiteliul cavitatii nazale cât si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa.
Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrând in plamâni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare.
La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamani este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decat cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamanilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamani. Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.
Plamanii sunt doua organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracica. Fiecare plaman este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre care se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care ajuta la miscarile plamânilor in timpul respiratiei. Plamanul stang este mai mic decat cel drept, deoarece in partea stanga se afla inima.
El este impartit printr-un sant adânc in doi lobi, iar plamanul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole, care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale lobulilor pulmonari.
O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a plamanilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare.
Animale
Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare. Celulele care le alcatuiesc corpul sunt lipsite de perete celular si de pigmenti fotosintetizanti. Celulele care au aceeasi structura si aceeasi functie sunt grupate in tesuturi, acestea alcatuiesc organe, care formeaza sisteme.
Au fost identificate peste un milion si jumatate de specii de animale si mai sunt inca multe milioane de descoperit. Animalele sunt organisme vii, care se gasesc in aproape toate habitatele Pamantului, inclusiv in adancurile oceanului, zona arctica, si chiar in interiorul altor animale si plante. Regnul animal este impartit in animale fara coloana vertebrala (nevertebrate), precum melcii si homarii si animale cu coloana vertebrala (vertebrate), precum broastele si maimutele. Nevertebratele formeaza aproape 97% din toate speciile de animale.
Nutritia animalelor este heterotrofa, folosind direct sau indirect, substantele organice preparate de catre plante prin fotosinteza. Digestia este de tip ingestiv, fiind realizata, de obicei intr-o cavitate interna a corpului. Animalele se incadreaza astfel in categoria trofica a consumatorilor.
Majoritatea animalelor duc o viata activa, necesara cautarii hranei, ceea ce a dus la dezvoltarea unor sisteme senzoriale si de deplasare complexe. Miscarea intregului organism sau a partilor componente (la formele fixate) se bazeaza pe existenta unor fibre contractile de tip muscular.
Reproducerea este predominant sexuata. Fecundatia externa sau interna se realizeaza prin contopirea unui gamet masculin flagelat, mai mic si mobil, cu un gamet feminin, imobil si mai mare. Celula-ou se segmenteaza, trecand prin stadiile de: MORULA, BLASTULA, GASTRULA.
Regnul animal cuprinde urmatoarele increngaturi: spongieri, celenterate, viermi lati, viermi cilindrici, viermi inelati, moluste, artropode, echinoderme, stomocordate si cordate.
ARTA
|
Arta este o modalitate foarte profunda de a exprima creativitatea umana. Faptul ca artistii isi aleg reguli si parametrii de lucru proprii face dificil de definit si mai ales de evaluat operele acestora. Prin modul sau de manifestare, arta se poate considera a fi si o forma de cunoastere (cunoasterea artistica). |
 |
|
In toate culturile si toate epocile a fost prezenta dorinta de a face arta, astfel ca artistii s-au organizat, au stabilit statute si reguli, iar institutiile publice au pastrat operele de arta in muzee.
Arta, ca si stiinta, este o componenta absolut necesara pentru cunoasterea istoriei diferitelor epoci si culturi. Mai mult decat atat, arta a reprezentat un factor important de comunicare si de schimb, facilitand astfel legaturile dintre orase, regiuni si state.
Arta a dat chip divinitatii - devenind astfel un element deloc de neglijat al religiilor - si a amplificat prestigiul statelor prin crearea formei monumentale a institutiilor. Orasele ar fi ramas spatii anoste daca arta nu le-ar fi creat un anume specific, evidentiind traditia lor. Arta a influentat formarea unui cult al mortilor, aprecierea naturii si transformarea acesteia intr-un obiect de cunoastere prin descrierea ei cu termeni proprii artei: linie, forma, culoare.
Se stie ca experienta vizuala este in legatura directa cu capacitatea de imaginatie. Aici arta a avut, de asemenea, un rol important comunicand prin imagini, versuri sau sunete. Arta tuturor spatiilor si timpurilor are legaturi de perceptie si imaginatie, artistii diferitelor culturi dand o forma vizibila lucrurilor invizibile, ca simbolurile, iar acestora din urma o semnificatie simbolica.Sculptura este arta volumelor in spatiu care impresioneaza prin expunerea spatiala a diferitelor obiecte reale, tridimensionale.
In general, sculptura este cunoscuta ca arta ce se adreseaza vazului, insa ca aceasta sa fie inteleasa mai binear trebui sa fie adresata tactilului. In ciuda acestui fapt, de cele mai multe este interzisa atingerea sculpturilor.
In sculptura sunt folosite materiale naturale precum: piatra, lemnul sau lutul. Sculptura s-a nascut odata cu necesitatea omului de a-si procura unelte. Acestea erau sculptate in piatra si luau diverse forme pentru a le usura viata.
Sculptura a evoluat de la necesitate la arta, trecand de-a lungul timpului prin diferite etape.Astronomie
Istoria cinematografului
 La inceputul secolului XIX, oamenii de stiinta au remarcat un nou fenomen vizual: o suita de fotografii individuale, puse in miscare, poate genera iluzia miscarii. Ei au atribuit aceasta experienta fenomenului numit inertia perceptiei optice, unde retina ochiului retine o fractiune de secunda imaginea dupa ce aceasta a disparut. Capacitatea ochiului de a retine imagini vizuale, a fost considerata un principiu fundamental in dezvoltarea filmului, chiar daca relatia sa cu perceptia miscarii inca nu este foarte bine inteleasa. In anul 1830, a fost descoperit zootropul. Acesta era constituit dintr-o toba adanca cu o banda de desene in jurul suprafetei interioare. In momentul in care era invartita se producea efectul de miscare. In anul 1870, inventatorul francez Emile Reynaud a imbunatatit ideea zootropului si a adaugat oglinzi in centrul tobei. Cativa ani mai tarziu, tot Reynaud a dezvoltat o versiune a zootropului pentru proiectie, folosind un reflector si o lentila care marea imaginile in miscare. In 1892 a inceput sa organizeze proiectii publice la Teatrul Optic din Paris, unde sute de desene rulau pe o bobina invartita de insusi Reynaud, proiectii ce durau aproximativ 15 minute. In anul 1870 in California, fotograful britanic Eadweard Muybridge, in urma unui pariu angajat cu magnatul Leland Stanford, realizeaza o suita de fotografii ale unui cal in galop. Fotografiile au surprins calul cu toate picioarele deasupra pamantului, iar Muybridge a pornit intr-un turneu pentru a-si arata fotografiile in miscare folosind un mecanism pe care l-a numit zoopraxiscop. Aceste reusite ale lui Muybridge l-au stimulat pe omul de stiinta francez Etienne-Jules Marey sa creeze un echipament destinat inregistrarii si analizei miscarii omului si a animalelor. Inventia s-a numit camera cronofotografica si putea sa inregistreze mai multe imagini suprapuse una peste cealalta. In 1885 americanul George Eastman a introdus rola de hartie (pelicula) sensibilizata la actiunea luminii, in locul placilor de sticla individuale folosite pana atunci. In 1889, Eastman a inlocuit rola de hartie, cu celuloid - un material sintetic imbracat cu o emulsie de gelatina. Intre anii 1896 si 1912 Melies a realizat 500 de filme, cel mai cunoscut fiind: "Le voyage dans la lune" (1902), care, intr-una din scene prezinta figura animata a lunii, lovita in ochi de o racheta. Acest mic filmulet era o ecranizare dupa Jules Verne. Alte filme care i-au adus lui Melies consacrarea au fost: L'Affaire Dreyfus (1899), Le sacre d'Edouard VII (1902) si Cendrillon (Cenusareasa-1899). Din pacate, Melies nu a putut sa lupte impotriva marilor companii de productii cinematografice aparute in anii 1910. Dupa Primul Razboi Mondial, filmele sale au fost in mare parte uitate, dar in anii 20 au fost redescoperite si in 1931, Melies a primit Legiunea de Onoare din partea guvernului francez. Henri Langlois (responsabil cu arhiva de film francez) a creat in 1936 Cinemateca Franceza si a salvat o mare parte din filmele lui Melies. Langlois a supravegheat restaurarea lor. In Statele Unite, un fost proiectionist, Edwin S. Porter, a preluat comanda productiei de filme in compania lui Edison (1901) si a inceput sa realizeze filme mai lungi care spuneau o poveste. Ca si in cazul filmelor lui Melies, aceste filme necesitau mai multe cadre care trebuiau montate intr-o secventa narativa. Cel mai cunoscut film al lui Porter - si poate cea mai cunoscuta capodopera a inceputului cinematografului - a fost "The Great Train Robbery" (1903), care are meritul de a transforma filmul intr-un spectacol comercial. Cu schimbari rapide de locatii, incluzand actiune intr-un tren in miscare, acest film a oferit spectatorilor o viziune foarte exacta a ceea ce a devenit simbolul spectacolului cinematografic. Porter a continuat sa faca filme de scurt metraj pentru Edison pana in anul 1912, cand s-a hotarat sa plece si sa colaboreze cu compania "Famous Players" (stramosul lui Paramount). Din nefericire, lipsit de imaginatie, Porter a realizat filme la fel cum le realiza pentru Edison, singura diferenta fiind ca erau mai lungi. Cu timpul industria l-a depasit.
Edwin S. Porter a renuntat la regie in anul 1916 si s-a intors la meseria pe care o iubea - lucrul la propriile-i masinarii. In anul 1941, el s-a stins din viata. David Wark Griffith - numit "Parintele filmului american" s-a nascut in Kentucky (oraselul La Grange). A fost actor la diverse companii de teatru pana cand a ajuns sa joace pentru compania de film "American Mutoscope and Biograph" (1908). Ulterior el a devenit regizor la un studio din New York. Pentru Biograph, Griffith a realizat peste 450 de filme. In tot acest timp, si-a strans in jur o echipa de profesionisti, inclusiv cativa actori cunoscuti ai vremii (Mary Pickford, surorile Gish, Mabel Normand, Mae Marsh) si regizori cunoscuti (Mack Sennet si Erich von Stroheim). Griffith a colaborat foarte mult cu legendarul operator Billy Bitzer. In 1913, Griffith a parasit compania Biograph pentru a se muta in studiourile companiei Reliance-Majestic, apoi a devenit producator independent. Filmele sale "Judith of Bethulia" (1914), "The Birth of a Nation" (1915) si "Intolerance" (1916) l-au consacrat ca fiind cel mai mare producator de filme al Americii. "Nasterea unei natiuni" este considerat unul dintre cele mai importante filme facute vreodata. Elementele sale rasiste au provocat proteste, manifestatii si violenta ce au dus la cenzura filmului. In 1920, alaturi de actorii Douglas Fairbanks, Mary Pickford si Charlie Chaplin, Griffith a fondat "United Artists Corporation", o puternica casa de productie. Dintre filmele pe care le-a realizat in aceasta perioada amintim: "Broken Blossoms" (Muguri Zdrobiti - 1919), "Way Down East" (1920), "The Orphans of the Storm" (1922), "America" (1924), "Battle of Sexes" (1928) si "Lady of the Pavements" (1929). Toate aceste filme sunt mute, cu exceptia ultimului care era cantat. Griffith a realizat si doua filme sonore: "Abraham Lincoln" (1930) si "The Struggle" (1931) - dar nu au avut la fel de mare succes precum filmele mute. Peste ocean, in Marea Britanie, cinematograful a inceput sa devina din ce in ce mai fascinant. Cea mai importanta institutie care s-a ocupat de film la inceputurile sale a fost Scoala de la Brighton. Scoala a fost fondata in anul 1851, de catre Sir Henry Cole si era o scoala de arta si arhitectura. Reputatia scolii a crescut in anul 1925 cand studentii au cucerit un mare numar de medalii la "Exposition des Arts Decoratifs et Industriels in Paris". O sectie importanta a acestei scoli este scoala de film, unde au absolvit cineastul George Albert Smith, descoperitorul prim-planului si John Williamson, celebru pentru introducerea decupajului regizoral. Scoala de film de la Brighton activeaza si in prezent si este una dintre cele mai solicitate scoli de cinema din Europa si din lume. Industria filmului francez (cea mai puternica inaintea Primului Razboi Mondial) a fost marginalizata dupa razboi. Cu toate acestea, nici o tara nu a avut atata devotament si pasiune pentru arta filmului asa cum au avut-o cineastii francezi. Intr-o atmosfera tensionata de razboi, filmul a capatat o semnificatie unica in viata intelectuala franceza de la inceputul secolului XX. Una dintre cele mai importante companii de productii cinematografice a fost creata in anul 1895 de catre Leon Gaumont. Gaumont s-a lansat in fabricarea aparatelor de fotografiat si de filmat in aprilie 1896 cand a propus clientilor sai un aparat care inregistra si proiecta imagini animate - cronofotograful imbunatatit al lui Georges Demeny. Strainii s-au dovedit cei mai fideli cumparatori ai noului aparat. Pe langa aparatul propriu-zis, strainii cumparau si filmuletele demonstrative realizate de catre echipa lui Gaumont. In 1900, la Expozitia Universala, Gaumont a prezentat noua sa inventie, aparatul sonor care imbina un proiector si un fonograf. Leon Gaumont isi continua cercetarile asupra sunetului si culorii si in 1906 comercializeaza cronofonul. Din echipa lui Gaumont faceau parte printre altii Louis Feuillade (a devenit director artistic), Leonce Perret, Henri Fescourt si Emil Cohl (realizatorul primelor desene animate). Dupa ce a deschis cate o sala de proiectie pe cele mai cunoscute bulevarde din Paris, Gaumont a achizitionat hipodromul din Paris si l-a transformat in cea mai mare sala de cinema din lume. Hipodromul a devenit Gaumont Palace si si-a deschis portile in septembrie 1911. Sala dispunea de 3400 de locuri si avea o inaltime de 20 de metri. Dupa moartea lui Louis Feuillade (februarie 1925) productia cinematografica se opreste. Leon Gaumont semneaza o colaborare cu Metro-Goldwyn, astfel luand nastere compania Gaumont Metro Goldwyn (G.M.G.). Dintre productiile acestei companii amintim "Ben Hur" (de Fred Niblo) si "Napoleon" (de Abel Gance). | |
Numerologie
Numerologia este o stiinta esoterica ce foloseste corespondenta intre litere si numere. Aceasta ajuta la calculul numarului specific unui persoane in functie de numele pe care il poarta. Pentru a afla acest numar se aduna toate cifrele cuprinse in numele persoanei si apoi se reduce numarul rezultat din adunare la unul cuprins intre 1 si 9. Unii numerologi adauga acestora si numerele "maestre": 11 si 12. Exemplu de nume redus la un numar: Popescu Marian = 13 = 1+3 = 4. Numarul rezultat este numit numar de expresie sau personal, fiind foarte important pentru oamenii de stiinta din domeniu, deoarece arata unele caracteristici ale personalitatii individului. Un numar la fel de important este cel al destinului care arata ce intorsatura va avea destinul acelei persoane. Acest numar se calculeaza adunand cifrele din data nasterii. Exemplu: 18. 02.1986 = 1+8+0+2+1+9+8+6 = 35 = 3+5 = 8. Numerele cuprinse intre 1 si 9 au urmatoarele proprietati: "1" = Persoana careia ii corespunde acest numar este inventiva, individualista si cu tendinta de a conduce in sange. Ii face placere sa poarte discutii in contradictoriu, fiind o persoana dinamica, dar si polemica. Se considera superior altora, fara sa aiba nici un complex si placandu-i sa aiba intotdeauna utimul cuvant. De aceea este autoritar cu persoanele din anturaj, dar nu accepta aceasta atitudine din partea altcuiva asupra lui. Este genul de persoana independenta, entuziasta si cerebrala. In functie de reactia pe care o are la vibratiile numarului se pot inscrie in acesta doua personalitati diferite. Astfel, daca raspunde la vibratiile joase ale numarului 1 este un tip arogant, extremist, constituindu-se intr-un dusman de temut. In acelasi timp poate fi un tip cu o slaba incredere in fortele proprii. Daca reactioneaza pozitiv la vibratiile mijlocii ale numarului se caracterizeaza printr-o fire linistita, dar care , cand este provocata , reactioneaza surprinzator de brutal, ca o bomba cu efect intarziat. "2" = Persoana caracterizata de acest numar se distinge prin armonie, diplomatie, tendinta de colaborare si amabilitate, calm. Acest numar este corespunzator mai ales femeilor, existand atractia catre viata de familie, de crestere a copiilor, etc, iar aceste personae apreciaza frumosul, arta, finetea. Personalitatea acestora se caracterizeaza prin timiditate, caracter influentabil, credul, ezitant si nehotarat. Au, de asemenea, tendinta de a se indoi de fortele proprii si a pastra o modalitate de a actiona tipicara, fara sa-si foloseasca prea mult imaginatia si creativitatea. "3" = Simbolul Trinitatii, ceea ce determina un caracter ingenios, jovial, plin de optimism. Persoanele care se inscriu in acest numar sunt lipsite de complexe de inferioritate, foarte sociabile, vorbarete (uneori chiar obositor de vorbarete), harnice, intreprinzatoare, interesate in a cunoaste cat mai multe. Desi se caracterizeaza prin atata sete de cunoastere si energie, de multe ori promit mai mult decat pot intr-adevar realiza. Se mai caracterizeaza prin prefacatorie, superficialitate si caracter ostentativ. "4" = Acest numar le este caracteristic mai ales nativilor din zodia Fecioara. Persoanele inscrise in acest numar sunt responsabile, serioase, rationale, perseverente si practice. Sunt firi inchise, dar despica firul in patru si nu le scapa nimic din ce se intampla in jurul lor. Desi au o puternica tendinta de a analiza totul, sunt capabili sa inteleaga faptul ca nu au intotdeauna dreptate, desi le place sa creada acest lucru. Prioritatile lor in viata sunt legate mai ales de planul social si material. Sunt conservatoare, cu gandire logica, fina si profunda. Se enerveaza foarte greu, fiind firi calme si cugetate, dar daca ajung la un anumit nivel al furiei se controleaza cu greu si pot actiona necugetat. "5" = Dupa parerea pitagoricienilor acest numar este expresia casatoriei si perfectiunii umane. Persoanele corespunzatoare acestui numar se caracterizeaza prin dorinta de cunoastere si inteligenta dinamica. Sunt spontane, aventuriere, deschise catre nou, placandu-le schimbarea, calatoriile si riscul. Se caracterizeaza , de asemenea , prin irascibilitate si instabilitate. "6" = Acest numar simbolizeaza armonia, echilibrul si omenia. Persoana careia ii corespunde acest numar este romantica, sensibila, generoasa si au tendinta de a oferi multa dragoste. Se caracterizeaza prin emotivitate puternica, idealism si caritate. In idei le este specific conservatorismul si oscilatia. Pe de alta parte, sunt contemplative, se complac in anumite situatii defavorabile si se retrag mai mult decat este cazul intr-o lume imaginativa.. "7" = Acesta este marele numar biblic si reprezinta comuniunea omului cu Divinitatea. Persoana care corespunde acestui numar este foarte echilibrata, independenta, curioasa si cu un puternic spirit de observatie. Dau dovada de emotivitate si sensibilitate crescute. Au tendinta de a fi itrovertiti, enigmatici si rezervati, tinzind foarte mult catre perfectiune. Nu se multumesc cu jumatati de masura. "8" = Acest numar este simbolul fortei materiale. Persoana caracterizata de acest numar este practica si eficienta, ambitioasa, tinzand sa ajunga in varfurile ierarhiei, cu un spirit realist si concret. Ii place sa conduca si sa organizeze diferite activitati si chiar oameni, putand ajunge uneori chiar la dictatorism. Aceasta tendinta este dublata de incapatanare, impulsivitate si mandrie exagerata. "9" = Persoanele corespunzatoare acestui numar sunt active, altruiste, foarte entuziaste, intuitive, cu o inteligenta si vitalitate puternice. Sunt genul de persoane extravagante, nonconformiste, revolutionare. Au o mare curiozitate si sete de cunoastere, fiind progresisti. Pe de alta parte duc altruismul aproape de sacrificiu.
|
Sistemul solar este format din Soare, 9 planete, 68 sateliti ai planetelor, un numar insemnat de corpuri mici (comete si asteroizi), si mediu interplanetar - exista mai multi sateliti planetari care au fost descoperiti dar inca nu au fost denumiti oficial. Cu mici exceptii, satelitii planetari orbiteaza in acelasi sens ca si planetele si aproximativ in planul eliptic dar nu este o regula generala pentru comete si asteroizi.
In interiorul sistemului solar se afla Soarele, Mercur, Venus, Pamant si Marte.
Planetele din exteriorul sistemului solar sunt Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto. |
 |
|
Orbitele planetelor sunt elipse in jurul Soarelui , desi toate, exceptand Mercur si Pluto, sunt aproape circulare. Orbitele planetelor sunt mai mult sau mai putin in acelasi plan (numite eliptice si definite de planul orbitei Pamantului). Eclipticul este inclinat doar cu 7 grade de ecuatorul Soarelui. Orbita lui Pluto este deviata de plan cu o inclinatie de 17 grade.
O modalitate pentru a ne ajuta sa vizualizam dimensiunile relative in sistemul solar este sa ne imaginam un model care este redus ca dimensiune cu un factor de 1 miliard. In acest model, Pamantul are un diametru de 1,3 cm (de dimensiunea unui bob de strugure). Soarele are un diametru de 1,5 m (aproape inaltimea unui om) si la 150 m (cat un bloc) de la Pamant. Jupiter are 15 cm in diametru (dimensiunea unei grefe mai mari) si la 5 blocuri distanta. Saturn (de dimensiunea unei portocale) este la o distanta de 10 blocuri; Uranus si Neptun (de dimensiunea unei lamai) sunt la 20 respectiv 30 blocuri distanta. Un om cu dimensiunea la aceasta scala are dimensiunea unui atom; cea mai apropiata stea ar fi la aproximativ 40000 km departare.
Astrologie
|
Astrologia este mentionata prima data cu trei milenii inaintea erei noastre in Asiria si Chaldeea. In Mesopotamia au fost gasite mai multe horoscoape scrise cu litere cuneiforme datand din era elenistica, dintre cel mai vechi dintre ele avea data de 29 aprilie 410 i.e.n. In trecutul indepartat nu se putea pune problema unei stiinte constituite in adevaratul sens al cuvantului, deci termenul de "astrologie" nu este cel mai indicat. Este vorba mai degraba de astromantie, adica o arta care avea ca scop aflarea viitorului, in functie de pozitia astrilor intr-un anumit moment al zilei. Pe atunci existau si alte arte divinatorii, unele din ele pastrandu-se chiar si in zilele noastre. Printre acestea se numara oniromantia (interpretarea viselor), cartomantia (divinatia cu ajutorul cartilor ), ghicitul in bobi (practica straveche care se mai intalneste in mediul rural la noi in tara), chiromantia (interpretarea informatiilor inscrise in palma), ghicitul in cafea (obicei specific mai ales mediului urban). |
 |
|
Primul zodiac care a aparut a fost Zodiacul Chaldeean, cunoscut astazi ca Zodiacul European. Acesta este pomenit in "Cartea lui Enoh" (se presupune ca Enoh este al saptelea invatator al lumii, dupa Adam.). Aceasta carte prezinta o legenda bizara, conform careia un grup de 200 de "ingeri" veniti din cer cu "care de foc" au mers pe muntele Hermon (azi Djbel-el-Sheikh), la Poarta Zeului (Marginea terasei Baalbek), unde au adus oamenilor cunostinte care au provocat o evolutie rapida in multe domenii.
Incepand chiar din mileniul trei (i.Hr), babilonienii, chaldeenii, chinezii si sumerienii calculau timpul in functie de pozitia Soarelui si Lunei, in principal, dar si a altor planete. Alaturi de Soare apare Marte, apoi Jupiter. Alaturi de Luna apare Marte, Venus, apoi Saturn. Inca din secolul al XII-lea, astrologia isi face loc si in Europa. Dogmele bisericii s-au dovedit a fi un impediment in dezvoltarea acesteia, preotii considerand la vremea aceea ca libertatea umana si providenta ar fi ingradite serios daca s-ar accepta ideea conform careia astrele ar avea o anumita influenta asupra oamenilor.
Astrologia nu a urmat acelasi traseu neschimbat precum aceste arte, ea trecand de la statutul de "arta", la cel de "stiinta". Este clar ca ea a evoluat impreuna cu omul si s-a schimbat in functie de cerintele si necesitatilor acestuia. Ea s-a dezvoltat paralel cu astronomia, mentinandu-si un caracter mai pragmatic. La descoperirea planetelor Uranus (1781), Neptun (1846) si Pluto (1930), nu existau date astrologice care sa faca referire la acestea. Abia dupa aceste descoperiri a prins viata intr-un mod real si stiintific astrologia. Ea s-a format ca urmare a observarii sistematice a influentei pe care o au aceste planete asupra formarii caracterului oamenilor si asupra destinului acestora. Se considera ca Uranus, Neptun si Pluton se constitue in planete colective, si ca influenta lor este suportata de intregi generatii si nu doar de anumite persoane.
Un rol important in dezvoltarea astrologiei ca stiinta l-au avut hierofantii - mari preoti ai Egiptului, Hermes Trismegistul, Thot, Ptolemaios, in timp ce in Romania au fost importanti Manilus si Firmicus Maternus.
Astrologia a trecut prin multe perioade, cu suisuri si coborasuri, dar s-a mentinut interesul si studiul in ce o priveste, astfel incat putem spune ca astrologia este veche de cand este lumea.
MINUNILE LUMII
Colosul din Rhodos
In antichitate locuitorii din Rhodos, insula situata la sud de orasul Halicarnas, au fost navigatori. Acestia aveau predilectie pentru operele uriase. Din relatarea unui autor al epocii aflam ca in Rhodos existau peste 3000 de statui, dintre care 100 erau foarte mari. Cea mai cunoscuta si admirata a fost statuia care il infatisa pe Helios, zeul Soarelui. Cu o inaltime de cca 40 de metri, a fost denumita "colosul din Rhodos". Opera de arta a fost distrusa de un cutremur. Dupa anumite relatari, statuia ar fi servit drept far in port.
Marea piramida de la Gizeh
Cea mai impunatoare piramida din Egipt a fost construita din ordinul faraonului Keops, la Gizeh, localitate situata in apropiere de Cairo. Ea a fost considerata prima minune a lumii, fiind singura dintre cele sapte care inca mai exista.   Piramida a fost ridicata pe o suprafata de 54.000 mp, inaltimea monumentului fiind de aproximativ 140 m ceea ce echivaleaza cu doua catedrale Notre-Dame de Paris suprapuse. Bucatile de piatra au fost aduse din muntii care se afla la est de Nil.
Modul in care a fost construita piramida si arhitectura acesteia au generat numeroase controverse in rindul oamenilor de stiinta. Piramida lui Keops, prin numeroasele sale elemente surprinzatoare, constituie o enigma pentru contemporani.
Gradinile suspendate din Babilon
In realitate, gradinile nu erau suspendate ci erau dispuse in terase suprainaltate, spirjinite de coloane, care formau o scara uriasa. Opera de arta se intidea pe o suprafata care depasea 15.000 mp. Printr-un sistem de irigatii, apa Eufratului ajungea pina la cea mai inalta gradina, udind plantele.
Farul din Alexandria
A saptea minune a antichitatii s-a aflat in Egipt. Este vorba despre un turn in virful caruia ardea o flacara care semnaliza marinarilor intrarea in portul Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula Faros, aceasta denumire fiind la originea termenului "far" care desemneaza o astfel de constructie.
Farul din Alexandria a fost construit in timpul domniei lui Ptolomeu al II-lea, 285-246 i.C., de arhitectul Sostrate. Conform legendei, Sostrate a supus actiunii valurilor marii diferite materiale, pentru a vedea care este cel mai rezistent. In urma experientelor, arhitectul a constatat ca numai sticla nu a fost atacata. Drept urmare, temelia monumentului a fost realizata dintr-un bloc imens de sticla. Dupa spusele anticilor, farul a avut o inaltime de 272 m. Arabii, care au cucerit Egiptul un mileniu mai tirziu, au relatat ca ruinele edificiului atingeau 116 m.
Farul din Alexandria si-a indeplinit menirea pina in secolul al XII-lea. Constructia s-a prabusit in anul 1302 cind a avut loc un seism. In pofida faptului ca nu a mai fost identificat locul unde odinioara se ridica monumentul, numele acestuia a supravietuit.
Statuia lui Zeus din Olimpia
In mitologia greaca regatul lui Zeus, divinitatea suprema, se afla pe virful acoperit de nori al Muntelui Olimp. Zeus era atit de puternic incit daca se incrunta, muntele se zguduia. Din acest motiv statuia care a fost realizata de sculptorul Fidias pentru templul din Olimpia, oras din Peloponez, il infatiseaza pe "parintele zeilor" incruntat.
Din descrierile facute, Zeus purta o cununa din frunze de laur, confectionate din bucati de aur. In mina dreapta divinitatea tinea o statuie a zeitei Victoriei, iar in stinga un sceptru. Soclul statuii a fost realizat din marmura neagra. Timp de secole templul lui Zeus din Olimpia a fost sanctuarul cel mai frecventat de pelerini. Statuia a fost distrusa de goti.
Templul Dianei din Efes
Templul Dianei din Efes, in Asia Mica, in fata insulei Samos, considerat a patra minune a lumii antice, a cazut prada flacarilor. Locuitorii din Ionia, veniti din zona continentala a Greciei, fondasera acest templu catre sfarsitul primului mileniu inainte de Hristos. Se gasea candva in apropierea unui arbore pe care triburile indigene il venerau. Acolo se afla sanctuarul unei zeite a fecunditatii, pe care si-o reprezentau ca pe o femeie cu mai multi sani. Mitologia greaca, deschisa intotdeauna la nou, a preluat-o cu entuziasm.
Dorienii au marit stravechiul templu, au asimilat-o mai tarziu pe zeita-mama Dianei, seducatoarea si feciorelnica zeita a lunii, neobosita vanatoare, protectoare a animalelor, a femeilor si a oraselor. Era, de asemenea, recunoscuta ca fiica a lui Zeus si sora geamana a lui Apollo.
Templul Dianei a fost cunoscut si sub numele de Artemison, a fost inceput in 620 i.e.n., de Chersiphron, refacut de Paeonis din Efes (550 i.e.n.) si complet reconstruit de Deinocrates, intre 350 si 323 i.e.n. Edificiul era construit in stil ionic si avea 127 de coloane decorate cu reliefuri, la care au contribuit sculptori celebri, precum Praxitelesa si Scopas.
|
| | Mausoleul din Halicarnas
In cetatea Halicarnas din Asia Mica a domnit in secolul al IV-lea i.Hr. regele Mausolos. Suveranul a ordonat arhitectilor sa ii construiasca un monument asemanator piramidelor din Egipt. Lucrarea urma sa fie in acelasi timp o opera de arta si un mormint. Conform descrierilor cea de-a cincea minune a lumii a fost un edificiu inconjurat de coloane, acoperisul in forma piramidala ce avea in virf un car triumfal in care se aflau Mausolos si sotia sa Artemisa.
|
Prima, civilizatia azteca, s-a constituit in partea meridionala a Americii de Nord, a doua, civilizatia Incasa, in America de Sud, de-a lungul coastei Oceanului Pacific, iar cea de-a treia, civilizatia Maya, in America Centrala. |
Mitologie
|
Mitologia este, in mod evident, cea mai complexa dintre ghicitori; intregul adevar referitor la evolutia Universului si a umanitatii se afla incastrat in mituri, insa redescoperirea formei sale originare este deosebit de dificila, daca nu imposibila. Cea mai periculoasa minciuna este trunchierea adevarului, iar trunchierea, mistificarea, sunt omniprezente nu numai in textele reprezentative pentru zorii civilizatiei umane, ci si in cele care ar trebui sa ii reprezinte maturitatea. Exista totusi o serie de indicii, o serie de corespondente care nu pot fi negate de nimeni, si de la care poate porni cautarea. |
 |
|
La inceputul erei noastre nu mai existau in America urme de nomadism. Incep acum sa se configureze civilizatii create de populatii sedentare. Trei dintre acestea au atins nivelul de civilizatii istorice: civilizatia azteca, incasa si mayasa. Sunt civilizatiile cele mai bine cunoscute si mai bine conturate, avand o structura culturala mai complexa si care, evoluand, au avut si un rol politic mai important. Sunt civilizatii ajunse la un stadiu cu totul remarcabil la data debarcarii aici a spaniolilor - care le-au si desfiintat, desi din punct de vedere cultural nu le-au distrus total.
Blestemul lui Tutankhamon
"Moartea v-a atinge cu aripile ei pe cel care il va tulbura pe faraon." Aceasta inscriptie, descoperita in interiorul mormantului lui Tutankhamon, i-a marcat pe cei care "au profanat" acest mormant. Dar exista oare cu adevarat o relatie de cauza si efect intre aceasta profanare si aceasta soarta? Pentru a afla acest lucru, cel mai bine ar ca istoria descoperirii acestui mormant sa fie foarte bine cunoscuta.
In prima parte a secolului XX, egiptologii credeau ca Valea Regilor nu mai are de ascuns niciun secret. Treizeci de cosciuge si douazeci si patru de mumii provenind din trei dinastii de faraoni egipteni au fost scoase la lumina. Printre cele mai cunoscute, trebuie mentionate cele ale lui Ramses II si Amenofis I. Sapaturile au provocat, uneori, manifestari ostile din partea populatiei acelei zone. Astfel, la Luxor, in momentul in care unele tezaure erau incarcate pe un vas, a aparut o procesiune de femei arabe, gemand si urland. In melopeea lor, un cuvant revenea mereu: "Blestem..."
Poporul aztec este cel care a dominat partea centrala si de sud a Mexicului intre secolele 14 si 16, si care a format un imperiu vast, foarte bine organizat si elaborat, distrus insa de invadatorii spanioli. Numele de Aztec este derivat din denumirea unui tinut mistic din nordul vechiului imperiu, denumit Azatlan; aztecii isi spuneau de asemenea si "Mexica". Limba Azteca apartine ramurii Nahuatlan din familia Uto-Aztecan.
Dupa caderea civilizatiei Toltec, infloritoare de-a lungul secolelor al zecelea si al unsprezecelea, valuri de imigranti au populat masiv zona platoului central din Mexic, in jurul lacului Texcoco. Ajunsi aici, aztecii au fost inconjurati de vecini puternici si au fost obligati sa ocupe zona mlastinoasa din partea de vest a lacului. De asemenea, au fost nevoiti sa plateasca tribut. Singura lor bucata de pamint neatinsa de ape era o insula foarte mica, inconjurata de mlastini.
Cu toate acestea, aztecii au crezut inca de la inceput ca vor putea sa transforme o mica zona mlastinoasa intr-un vast si puternic imperiu in mai putin de doua secole, si aceasta datorita credintei lor intr-o anumita legenda. Legenda spunea ca ei ar fi urmat sa-si dezvolte o civilizatie infloritoare intr-o zona mlastinoasa in care ar fi vazut un cactus crescind direct dintr-o roca si, langa cactus, un vultur mancand un sarpe. Preotii au spus ca au vazut toate acestea atunci cand au pus prima data piciorul in mlastina.
Chiar si astazi, ca o continuare a traditiei, vulturul, cactusul si sarpele apar pe toate bancnotele mexicane. Pe masura ce populatia azteca a crescut la numar, si-a pus la punct organizatii militare si civile superioare. In 1325 au fondat orasul Tenochtitlan (pe acelasi loc in care, in prezent, se afla Mexico-City).
Mlastinosul lac a fost transformat de catre azteci in asa-numitele "chinampas" (gradini foarte productive formate prin extragerea noroiului de pe fundul lacului pentru a forma insule artificiale).
Podurile au fost construite pentru a lega orasul de zonele din imprejur, apeducte si canale au fost de asemenea sapate peste tot prin oras, pentru a transporta alimente si in general bunuri catre populatie. Templele au inceput sa domine peisajul, construite fiind in scopuri religioase, si beneficiind de o arhitectura deosebita, incadrate de piramide si alte structuri gigantice. Ca rezultat al pozitiei sale geografice, cat si al gradului ridicat de organizare, orasul a inflorit. In timp ce spaniolii, condusi de Hernan Cortez, isi incepeau cuceririle in 1519, marea piata din centrul orasului atragea peste 60.000 de oameni in fiecare zi. Multe din bunuri (inclusiv cele primite drept tribut de la popoarele cucerite) erau exportate din oras, pentru a fi comercializate in alte regiuni ale imperiului si Americii Centrale.
Aztecii au stabilit aliante militare cu celelalte popoare, creand un imperiu care se intindea din centrul Mexicului pana la granita de astazi cu Guatemala. La inceputul secolului al 15-lea, Tenochtitlan conducea alaturi de orasele-state Texcoco si Tlateloco (astazi Tacuba). Intr-o perioada de 100 de ani, Aztecii s-au definitivat drept un imperiu complet, perfect organizat si foarte dezvoltat.
Spre sfirsitul domniei lui Montezuma al II-lea in 1520, 38 de provincii tributare au fost stabilite. Acestea au produs framantari in imperiu, si acestea tocmai la venirea lui Cortez in 1521 pe aceste teritorii. Cu usurinta Cortez a cucerit aceste teritorii, si datorita imparatului Montezuma, care nu i s-a opus, considerindu-l cu naivitate drept o zeitate - Quetzalcoatl si primindu-l triumfal.
Vasiliscul - numele sau provine din grecescul basileus ceea ce inseamna rege. Vasiliscul, regele serpilor era si cea mai otravitoare fiinta de pe pamant. Legendele spun ca era suficient sa o privesti si mureai instantaneu. Cea mai buna reprezentare a vasiliscului se gaseste pe blazoane unde acesta are capul si picioarele unui cocos, o coada de sarpe si corpul unei pasari.
Descriere:
Romanii il numeau "regulus" sau micul rege, din cauza coroanei sale dar si din pricina faptului ca teroriza toate creaturile cu infatisarea si otrava sa. Plinius mentiona faptul avea o pata luminoasa pe cap, ceea ce putea fi confundata cu o diadema sau o coroana. Altii vorbesc ca ar fi avut tepi pe frunte.
In functie de legendele rurale ce circulau despre aceasta creatura cu o respiratie ucigatoare, vasilistii se impart in trei categorii:
-vasiliscul auriu, otravea prin privirea sa
-vasiliscul cu un ochi, teroriza si ucidea cu cel de-al treilea ochi plasat pe capul sau auriu
-vasiliscul fara sange a carui intepatura facea ca pielea victimelor sale sa se desprinda de pe os.
Origine:
Cei mai multi autori sunt de acord cu faptul ca, legenda vasiliscului, s-a nascut in Africa. Vasiliscul se gasea cel mai des in desert. Nu din cauza faptului ca ii placea sa traisca acolo ci din cauza privirii si respiratiei sale ce distrugeau totul in cale.
Caracteristicile speciale ale vasiliscului i-au facut pe unii sa creada ca aceasta legenda a sa a izvorat din povestile despre cobra egipteana ale caror carcateristici au fost exagerate. Cobra are o pata alba pe frunte si un venin puternic pe care il poate folosi fara a musca.
Simbol:
In scrierile alchimistilor vasiliscul a jucat multe roluri. Simboliza focul mistuitor ce preceda transmutarea metalelor.
In perioada renastentista, crestinsmul a redescoperit aceasta creatura din textele vechiului testament si a fost folosit ca o emblema a pacatului si diavolului.
Centaurii sunt creaturi cu trup de cal si bust de oameni. Se spune ca ar fi existat si centauri cu corp de caprioara sau corp de caine.
Origini:
S-au gasit ilustratii ale centaurilor ce dateaza de acum 5000 de ani. Tatal centaurilor este Centaurus, despre care se spune care s-ar fi nascut din uniunea unui nor ce o intruchipa pe sotia lui Zeus si Ixion, regele Lapithae.
Puteri:
Centaurii traiau in cirezi pe muntele Pelion in Thessaly, Grecia si erau considerati o pacoste de catre oameni. Beau, distrugeau recoltele si violau femeile. Erau vicleni si ignoranti.
Centaurii erau cunoscuti a fi ostili cu oamenii fiind mereu in conflict cu ei. Uneori Zeus trimitea centaurii pentru a-i pedepsi pe ceilalti zei si pe oameni. Relatia dificila dintre centauri si oameni se spune ca si-ar fi avut inceputurile la nunta lui Pirithous. La masa, unul dintre centauri, Eurytion a baut peste masura si a vrut sa loveasca mireasa; ceilalti centauri i-au urmat exemplul starnind lupte violente. Aceasta scena dintre lapiti si centauri a devenit un subiect popular printre sculptorii si poezii din antichitate.
Ciclopi
Descriere:
Ciclopii sunt asemanatori cu oamenii dar difera prin marimile gigantice. Ei au un ochi urias chiar pe mijlocul fruntii. Initial erau doar trei: Brontes, Steropes si Arges.
Origine:
Au rezultat din uniunea dintre Gaea (Mama Natura) si Uranus (Cerul).
Rol:
Ciclopii au fost primii fierari. Se crede ca vulcanii sunt rezultatul muncii lor.
Poveste:
Cronus i-a inchis pe ciclopi in Tartarus. Ei au fost eliberati de Zeus si au luptat alaturi de el impotriva titanilor. Ca rasplata, ciclopii i-au oferit lui Zeus armele: fulger si tunet. Ei au ramas muncitorii sai lucrand pe muntele Olimp.
Polyphemus (fiul lui Poseidon) este cel mai cunoscut ciclop. A ramas orb dupa lupta cu Odysseus.
Se spune ca Apollo i-a omorat pe ciclopi pentru a razbuna moartea fiului sau, Aesculapius, omorat de Zeus.
Descriere:
Potrivit lui Horatiu, Cerberul avea 100 de capete. Hesiod a scris ca ar fi avut cincizeci in timp ce majoritatea surselor spun ca ar fi avut doar trei. Anumite izvoare amintesc ca unul din capete era un cap de leu iar celelalte erau un cap de caine respectiv un cap de lup. In loc de coada avea un sarpe.
Origine:
Mama cerberului este Echidna, care este jumatate femeie si jumatate sarpe iar tatal sau este Typhon.
Cerberul are un frate, pe Orphus, care este un caine monstruos cu doua capete.
Corespondentul egiptean al cerberului este Anubis, cainele ce pazea mormintele si conducea sufletele in lumea de jos.
Simbol:
Cele trei capete ale acestei creaturi reprezinta trecutul, prezentul si viitorul.
Rol:
Cerberul este pazitorul Infernului. Deseori este infatisat alaturi de Hades, stapanul sau. Putea fi gasit pe malurile raului Styx, de unde avea misiunea de a nu lasa muritorii sa intre in Infern si de a nu lasa sufletele sa iasa din Iad.
Magie:
Se spune ca din saliva veninoasa a cerberului s-a nascut planta toxica numita aconit sau omeag.
Romanii si grecii puneau pe mainile mortilor o moneda si o prajitura. Moneda era plata pentru Charon, cel care trecea mortii peste raul Styx iar prajitura ii era destinata lui Cerber, pentru a-l calma.
Dragoni
Descriere:Dragonii sunt creaturi mitologice descrise cel mai adesea ca fiind serpi sau soparle mari (uneori avand aripi) ce aveau abilitati magice. Dragonii se intanlesc in numeroase mituri si legende: in China reprezinta un simbol al vietii, in Japonia pazitori ai sabiilor iar in Europa sunt prezentati ca fiind incarnari ale raului.Cuvantul "dragon" inseamna "reptila a mortii". Puteri si atributii:Dragonii sunt asociati cu norii si se crede ca ar putea aduce ploaia. Faptul ca scuipa foc pare a fi o reminiscenta a fulgerelor. Unii credeau ca dragonii buni protejau oamenii de spiritele rele. Uneori erau asociati cu fertilitatea, puterea si viteza. Puterile distructive ale dragonilor deriva din scuipatul focului care poate devasta tari intregi. Chiar si ochii dragonilor avea aceasta proprietate a focului, uneori se crede ca reflecta comorile pe care le pazeau.
Unii dragoni aveau abilitatea de a zbura. Dragonii de apa, de exemplu, nu zburau si isi petreceau toata viata in lacuri si mari.Pentru oameni, sangele dragonilor era un bun medicament, despre care se spunea ca vindeca ranile instantaneu.Ucigasii de dragoni:Pentru ca dragonii erau dusmanii naturali ai omului, moartea lor devenise principalul obiectiv al oamenilor. Asta a dat nastere unor batalii intre zei si dragoni, sfinti si dragoni si in epoca medievala, intre cavaleri si dragoni.Sunt si dragoni care sunt mentionati alaturi de sfinti. Cel mai cunoscut sfant asociat cu dragonii fiind Sfantul Gheorghe. Aceasta legenda reprezinta triumful crestinismului asupra fortelor raului.Echidna
Origine:Gaea si Tartarus (Pondus) sunt parintii ei. Alte mituri spun ca era urmasa lui Callirrhoe si a lui Chrysaor.Descriere:Echidna este o creatura monstruoasa, jumatate femeie si jumatate sarpe. Traia intr-o pestera unde isi folosea chipul frumos pentru a atrage barbatii. Dupa ce erau prinsi, Echidna ii manca de vii.Echidna impreuna cu Typhon au dat nastere altor monstri: chimera, vulturul ce i-a mancat ficatul lui Promoteu, Cerberul, hidra din Lernae etc
Femeia sarpe si odraslele ei sunt considerati responsabili pentru toate nenorocirile si haosul ce a existat in lume. Furiile
Descriere:Furiile erau considerate cu adevarat hidoase. Ele luau infatisarea unor femei imbracate in rosu si negru si avand parul plin de serpi. Furiile poarta cu ele bice si torte pe care le folosesc cand isi urmaresc victimele. Furiile poarta numele si de Eumenide (cele blande) pentru a aminti de momentul cand ele au fost indulgente cu Orest cand acesta cauta un refugiu dupa moartea mamei lui. Origine:Se spune ca s-ar fi nascut din sangele varsat de Uranus dupa ce acesta a fost castrat de fiul sau Cronus. Alte legende mentioneaza ca Furiile ar fi fiicele Pamantului si ale Intunericului sau ale lui Cronus si Eurynome sau ale lui Cronus si ale Noptii.Desi initial se considera ca exista un numar nedefinit de furii, grecii au decis ca ar fi vorba doar de trei: Tisiphone (razbunarea), Megara (gelozia) si Alecto (nelinistea).
Rol:La inceput, misiunea Furiilor era cea de a pazi intrarea in Tartarus pentru a se asigura ca cei ce intra chiar se caiesc pentru pacatele lor. Celor care le era refuzata intrarea in Tartarus deveneau fantome.Insa principala functie a Furiilor era cea de a-i chinui pe cei care au savarsit un pacat. Desi, la origini Furiile pedepseau patricidul, matricidul si cei care incalcau juramintele; in timp, Furiile au ajuns sa pedepseasca orice pacat. Ele hartuiau si raneau pe pacatos dar nu aveau voie sa-l ucida. Urmarirea pacatosului dura uneori si pana la moarte, deseori cel vinovat ajungand sa se sinucida.Grifonul
Descriere:Este o creatura mitologica foarte similara cu o pasare. Grifonul are capul, ciocul, picioarele fin fata si aripile unui vultur si corpul unui leu. Unele surse amintesc ca ar fi avand si coada unui sarpe si urechile unui magar. Grifonul avea si comportamentul unei pasari pentru ca isi construia cuib si clocea, nu un ou ci o agata. Despre dimensiunile sale se aminteste ca ar fi gigantice: o gheara avea marimea unui corn de vaca. Aelian spunea ca aripile grifonului erau albe iar penele de pe gat erau albastre. Ghearele grifonului erau foarte valoroase pentru ca isi schimbau culoarea in prezenta otravurilor fiind foarte utile la construirea vaselor de baut. Tipuri:Exista mai multe tipuri de grifoni:- grifonul - sarpe - cu corp de leu, cap de sarpe si picioare de pasare.- grifonul - leu - asemanator cu un leu dar avand picioare de pasare- hipogriful - avea capul, aripile si picoarele din fata ale unui grifon si picoarele posterioare ale unui cal.
Origine:Grifonul este amintit ca ar fi existat inainte de 3300 i.en.Plinius spunea ca grifonii ar fi originari din nordul Rusiei, Aeschylus credea ca au venit din Etiopia si Bulfinch scria ca India ar fi tara natala a grifonilor. Herodot a scris ca legendele grifonului provin din zona muntilor Ural. Rol:Datorita puterii si vazului dezvoltat, se credea despre grifoni ca sunt pazitorii comorilor secrete si a minelor de aur din India si Scitia. Arimaspianii incercau in mod constant sa fure din comorile pazite de grifoni. Din cauza asocierii cu Safantul Graal, una din comorile pazite, in mod constant, erau smaraldele. Alte comori pazite de grifoni erau Copacul vietii si Cunoasterea. Grecii si Romanii foloseau imagini cu grifoni pentru a pazi mormintele. Grifonii au devenit adversarii serpilor si ai vasilistiilor.Puteri:Grifonul este binecuvantat cu viteza, zborul si vazul vulturului si puterea, curajul si maretia leului.
Hidra
Descriere:Era un monstru cu corp de sarpe si 9 capete (desi unele povesti amintesc de 6, 7 sau chiar 50 de capete). Daca unul dintre capete era ranit sau taiat cu totul era inlocuit de altul (altele). Origine:Parintii creaturii erau Echidna si Typhon. Hidra era ruda cu Leul Nemean, chimera si cerberul.
Puteri:Respiratia Hidrei putea omori un om prin simpla inhalare. Povesti:Heracles impreuna cu nepotul sau Iolau, au reusit, dupa o lupta grea, sa omoare aceasta bestie. Povestea spune ca in timpul bataliei, ori de cate ori Heracles reusea sa taie unul din capetele Hidrei, alte doua cresteau in locul capului taiat. Iolau a folosit o torta si a cauterizat locul taierii fiecarui cap reusind astfel sa opreasca regenerarea lui. Pentru ca ultimul cap al hidrei era nemuritor, Heracle a trebui sa-l ingroape. Dupa ce hidra a fost omorata, Heracle si-a inmuiat sagetile in sangele bestiei. Aceste sageti le-a folosit cand l-a ucis pe Geryon.
Iele
Descriere:
Ielele sunt fecioare vesele nemuritoare cu o mare putere de seductie si cu puteri magice fiind deseori asemanate cu Dryadele, Naiadele sau Nimfele.
Mitologia romaneasca le mentioneaza ca fiind niste fapturi feminine in jurul carora graviteaza multe superstitii. Se spune ca apar numai noaptea, sub lumina lunii, rotind, goale sau sumar imbracate, hora in poiene retrase. Locul unde danseaza ramane ca ars de foc iar iarba care creste acolo are o culoare verde inchis si nu este mancata de animale.
Avand trupuri mladioase si voci fermecatoare sunt considerate excelente dansatoare si cantarete impecabile. Nu se stie unde locuiesc, ele putand locui in vazduh, in paduri sau pesteri.
 Origine:Ielele sunt prezente in mitologia romaneasca inca din epoca dacica, fiind considerate continuatoare ale manifestarilor prilejuite de sarbatoarea si de manifestarile inchinate zeitei Flora.Puteri:Ielele nu sunt considerate creaturi malefice, ele se razbuna doar cand sunt vazute sau provocate. Razbunarea lor consta in pocirea celui vinovat dupa ce a fost dansat in hora de trei ori si adormit. Principalele lor puteri sunt coregrafia si cantecul cu care isi vrajesc ascultatorii. Menirea ielelor a fost data de Dumnezeu sau de Diavol, acest rol facandu-le identice cu Furiile din mitologia romana.Sarbatori:Pentru a le face pe plac Ielelor, oamenii le-au dedicat diverse sarbatori: Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Balciul Rusaliilor, cele noua zile de Paste, Marina, Foca etc. Cei care nu respecta sarbatorile sunt pedepsiti aspru chiar de iele.Manticora
Descriere:Despre Manticora se spune ca ar fi avut corp de leu, fata unui om si o coada asemanatoare unei cozi de scorpion. Gura sa continea 3 randuri de dinti iar de-a lungul cozii se gaseau tepi otravitori care puteau fi aruncati, asemenea sagetilor, in orice directie. Bestia era foarte iute si facea salturi puternice. Se spune despre Manticora ca ar fi mancat oameni si ca ar fi trait in junglele din India. Asemenea varului sau, Sfinxul, isi provoca prada cu ghicitori.
Origine:Primele mentionari ale Manticorei apar in legendele persane in secolul V i.Hr. Numele sau chiar provine din persana veche, martikhoras insemnand "mancator de oameni".Simbol:In evul mediu, manticora a devenit simbolul tiraniei, discreditarii si invidiei ajungand in cele din urma o intruchipare a raului.
Medusa
Descriere:Medusa gorgona, spre deosebire de surorile ei, era muritoare. Exista un mit care spune ca Medusa fusese la inceput o fecioara frumoasa. A desacralizat templul Atenei culcandu-se in el cu Poseidon. Furioasa, Atena a preschimbat-o pe Medusa intr-o creatura cu aripi. La inceput Medusa era cunoscuta ca fiind un cal cu aripi apoi ca o femeie cu picioare de cal si aripi in par. Intr-un tarziu, legendele o descriu pe Medusa ca avand dinti de mistret, o limba neagra mult prea mare pentru gura ei, maini transformate in gheare si par format serpi. Privirea ei transfoma pe oricine in stane de piatra. Origine:Medusa era o gorgona, una dintre cele 3 surori fiice ale zeilor pre-titani, Phorcys si Ceto.Surorile Sthenno si Euryale erau nemuritoare insa a treia, Medusa nu. Toate trei erau oribile, privirea lor transformand oamenii in stane de piatra.
Simbol:Gorgonele simbolizeaza organele genitale feminine si frica barbatilor impotriva energiilor sexuale demonice ale femeilor.In Grecia antica cuptoarele erau decorate cu masti ale gorgonei pentru a speria copii sa se apropie si sa-si faca rau.Poveste:Medusa a fost omorata de Perseus cu ajutorul lui Hermes si al Athenei (care i-a ghidat mana). Capul Medusei a fost folosit de Perseus pentru a-l omori pe monstru de mare Cetus. Capul ei a ajuns apoi la Atena care l-a folosit in Razboiul Troian ca platosa.
Minotaurul
Descriere:In mitologia greaca, minotaurul apare ca avand cap de taur si corp de om sau corp de taur si cap de om. Origine:Parintii acestei creaturi au fost Pasiphae, sotia lui Minos, regele Cretei si un taur alb trimis de Poseidon. Minos, dezgustat si rusinat de situatie i-a ordonat lui Daedalus sa-l ascunda pe minotaur. Daedalus a construit un labirint unde i-a dus pe Minotaur spre a nu mai niciodata iesi de acolo. Unul dintre fratii vitregi a dat ordin ca la fiecare noua luni, sapte tineri si sapte fecioare din Atena sa aiba acces in labirint pentru ca minotaurul sa se hraneasca. Minotaurul supravietuia capturand si mancand acesti tineri, pierduti in labirint.
Simbol:Nefiind nici uman, nici animal sau zeu ambiguitatea acestui personaj a crescut fiind plasat dincolo de limitele conventionale ale moralei. Minotaurul a devenit important in miscarea suprarealista europeana datorita mitologiei sale: a ultimului sacrificiu si a dublei ipostaze (jumatate taur, jumatate om).
Poveste:Theseus a fost ajutat de una din fiicele lui Minos, Ariane, care i-a oferit acestuia un ghem de ata fermecat, facut de Daedalus. Scopul acestuia era sa-l ajute sa gaseasca calea inapoi din labirint dupa ce il omora pe Minotaur. Theseus si-a dus misiunea pana la capat, omorandu-l pe Minotaur si scapand din labirint.
Pasarea Phoenix
Descriere:Exista multe descrieri ale acestei pasari legendare. Unii o descriu ca fiind o pasare de dimensiunile unei pasari rapitoare: jumatate fazan, jumatate vultur. Numele sau inseamna "purpura" in limba greaca deoarece pasarea Phoenix este asociata cu focul si soarele. A fost descrisa ca fiind aurie sau multicolora. Unii spuneau ca nu ar fi mancat niciodata sau ca ar fi mancat numai roua. Cei mai multi insa spun ca exista numai un singur exemplar de pasare Phoenix si ca ar trait in Arabia sau Etiopia si ca ar fi de o frumusete nemaipomenita.
Puteri:Pasarea Phoenix este nemuritoare. La 300-500 de ani ea renastea prin foc. Cand ciclul de viata i se incheia, pasarea strangea ierburi aromate si lemne din toata lumea pentru a-si construi rugul sau cuibul funerar. Pasarea Phoenix stand in cuib si avand fata intoarsa spre soare isi flutura aripile pentru a intarata focul ce o cuprindea. Dupa ce vechiul corp ardea, pasarea Phoenix renastea din propria cenusa. Conform unor legende, pasarea renascuta isi ducea ramasitele in Orasul Soarelui din Egipt unde erau aranjate in cadrul unor ritualuri funerare speciale.
Simbol:Pasarea Phoenix este asociata cu renasterea, nemurirea si triumful binelui asupra raului. Ea devenit chiar un simbol preferat de primii crestini. In crestinism, pasarea phoenix este vazuta ca fiind un simbol al renasterii, sperantei, puritatii, castitatii, casatoriei, credintei, verii, eternitatii, nemuririi si luminii.Unii cred ca pasarea Phoenix reprezinta o imagine a focului cosmic din care a luat nastere si va sfarsi lumea. Taoistii o numeau pasarea de chinovar. Romanii asezau simbolurile pasarii Phoenix pe medalii si bani pentru ca Imperiul Roman sa fie vesnic.
Pegas
Descriere:Pegas este un cal alb inaripat, fiul lui Poseidon si al Gorgonei Medusa. Se spune ca s-ar fi nascut din sangele/capul Gorgonei dupa ce aceasta a fost decapitata de Perseus. Rol:Pegas este cel care ii aduce tunetul lui Zeus. Legenda spune ca Pegas a lovit o stanca din muntele Helikon din Grecia si ca de acolo a tasnit un izvor miraculos de unde beau poetii ca sa capete inspiratie (fantana Hippocrene).
Constelatie:Pegas era muritor. La moartea sa, Zeus l-a rasplatit pentru credinta sa, cu o constelatie. In ultima zi a vietii sale, Pegas a fost transformat intr-o constelatie iar una din penele lui a cazut langa orasul Tarsus.Simbol:Povestea lui Pegas este una dintre temele frecvente din literatura si arta greaca. In antichitate, zborul lui Pegas a fost interpretat ca o alegorie la imortalitatea sufletului. In prezent Pegas este vazut ca un simbol al inspiratiei poetice. Sfinxul
Descriere:Exista trei tipuri de sfinx:- androsfinxul - avand corp de leu si cap de om- criosfinxul - un leu cu cap de berbec- hierocosfinx - ce avea corp de leu si cap de soimIn mitologia greaca aceasta creatura era prezentata ca fiind un monstru nefericit, un simbol al maternitatii si puterii, monstru al mortii ce aducea ghinion si tulburarea mintii.Sfinxul grecesc avea bustul si capul unei femei, aripile unui vultur, picioarele si corpul unei leoaice si coada unui sarpe sau dragon. Uneori era infatisat ca avand corp de taur si picioare de leu. Despre majoritatea bestiilor mitologice se credea ca traiesc in muntii Etiopiei iar sfinxul grecesc nu facea exceptie.Sfinxul asirian arata cu totul diferit fata de cel egiptean. Avea cap uman dar celelalte parti ale corpului sau erau cele ale unui taur si ale unui leu. Uneori era infatisat ca avand cinci picioare in loc de patru.Origine:Sfinxul este o creatura legendara infatisata ca avand corp de animal si cap de om. Se pare ca acest personaj isi are originile in Egipt. In timp legenda, cu multe modificari, s-a transmis in toata lumea antica. Numele sau provine din grecescul "sphingo" ce inseamna "a strangula".
Rol:Sfinxul egiptean pazea piramidele, mormintele si intrarile secrete.Fenicienii si sirienii il vedeau pe sfinx ca simbolul al conducerii fiind vazut si ca pazitorul templelor si palatelor.Simbol:Sfinxul egiptean reprezinta un simbol al abundentei, puterii, intelepciunii, misterelor, ghicitorilor, adevarului, unitatii si secretelor. Uneori sfinxul era desenat langa copacul vietii ca simbol al fertilitatii si conceptiei. Ca simbol solar, sfinxul este deseori asociat cu zeul soarelui, Ra. De obicei Androsfinxul poarta chipul faraonului care a dat ordinul de constructie si simbolizeaza puterea divina si intelepciunea pe care a folosit-o cand a condus si protejat oamenii.Din moment ce combina atat parti umane cat si parti animale, sfinxul simbolizeaza uniunea mintii si corpului sau a intelectului/ spiritului si a puterii fizice.La druizi, sfinxul avea mai multi sani si facea parte din simbolurile fertilitatii si maternitatii.La fel ca multe alte simboluri solare, androsfinxul era asezat langa mormintele crestine ca o reprezentare a divinei lumini a lumii. Sirene
Descriere:Sirenele sunt creaturi legendare acvatice jumatate om, jumatate peste. Aceste creaturi ale marii sunt muritoare fiind foarte asemanatoare oamenilor.Primele mentiuni despre sirene apar la vechii babilonieni dar prima descriere mai elaborata apare in Odiseea lui Homer. Origine:Aceste legende se pare ca au pornit de la simpla confuzie a focilor sau lamantinilor, creaturi acvatice cu forma corporala asemanatoare cu a sirenelor din mitologii.
Rol:Sirenele aveau voci minunante si cantul lor atragea marinarii catre moarte. Cantecele lor ii faceau pe marinari sa ghideze vasul catre stanci. Puteri:Simbol al ispitei, sirenele reprezinta partea demonica a femeii. Se spune ca frumusetea lor reflecta comorile si puterea insulei in jurul careia inotau sirenele. Circula si legende conform careia sirenele ar fi salvat marinari de la inec. Unicornul
Descriere:
Inorogul, denumit licorna sau unicorn este un animal mitologic puternic, salbatic si fioros. Inorogul este reprezentat de un cal alb avand un corn in mijlocul fruntii. Unele legende descriu cornul unicornului ca avand puteri magice: da viata, indeparteaza raul sau vindeca bolile.
Plinius, biologul roman il descria ca avand corpul unui cal, capul unei caprioare, picoarele unui elefant, coada unui porc si ca avand un corn negru in centru fruntii.
Origine:
Inorogul este un monstru fantastic, prezent atat in mitologia estica cat si in cea vestica.
Zoologii din ziua de azi au demonstrat ca inorogul nu a existat niciodata desi exista multe animale ce au pe cap protuberante osoase ce semana mai mult sau mai putin cu un corn ceea ce ar fi putut alimenta legenda inorogului. Rinocerii si girafele au un astfel de corn.
Unii cred ca narvalii ar sta la baza legendei inorogului. Narvalul este un mamifer cetaceu asemanator cu delfinul care are un corn foarte lung ce porneste din mijlocul fruntii.
 Un alt animal de la care ar fi putut porni aceasta legenda ar putea fi, Oryx-ul, antilopa desertului care are si ea un corn ce porneste din centrul fruntii. Puteri:Se spune ca numai o virgina goala putea prinde frumosul inorog. Acesta, fiind atras de puritatea ei, isi odihnea capul in poala ei. In timp ce dormea, un vanator il putea prinde. Daca totusi fata nu era pura, inorogul o omora.Daca beai din cornul unui inorog erai protejat de orice otrava.Simbol:Culoarea sa alba e simbolul puritatii, castitatii si virginitatii. In zilele noastre:Inorogul este folosit in literatura fantastica moderna avand mentiuni chiar si in "Harry Potter si Piatra Filozofala". Personajul negativ il foloseste pe inorog pentru a-si prelungi viata band din sangele sau argintiu.Uriasii
Origine:Uriasii s-au nascut o data cu furiile. Parintii lor au fost Gaia si Uranus. S-au nascut din picaturile de sange ce au cazut pe pamant, dupa ce zeul Cronos i-a taiat, in lupta, barbatia tatalui lor Uranus. Se spune ca Gaia i-ar fi nascut pe uriasi (giganti) pentru a-i razbuna pe titani, inchisi de Zeus in Tartarus.
Descriere:Uriasii erau cat muntii de inalti si erau atat de puternici incat erau de neoprit. Potrivit lui Apollodor, uriasii aveau par lung si solzi de dragon pe picioare. Uriasii erau muritori si puteau fi omorati numai de catre un zeu si un muritor in acelasi timp.Cei mai cunoscuti uriasi au fost Porphyrion si Alkyoneus.
Povesti:Gaia i-a pus pe uriasi sa-i atace pe zeii olimpieni, fiind suparata de pedepsirea titanilor. Uriasii au fost invinsi si inchisi sub Pamant. Se spune ca la locul eruptiei unui vulcan sta ascuns un urias.Atlantida
S-au scurs 2.300 ani de cand filosoful grec Platon a relatat in doua dintre Dialogurile sale povestea Atlantidei, continentul disparut. De atunci si pana astazi, au aparut aproximativ 20.000 lucrari stiintifice si beletristice, articole mai ample si eseuri in legatura cu Atlantida, printre care circa 2.000 sunt consacrate in intregime acestei probleme. S-a scris atat de variat despre Atlantida, incat insasi preocuparea despre existenta ei ocupa un loc in istoria universala a culturii. In ciuda esecurilor la care au dus pana acum cercetarile referitoare la dovezile materiale peremptorii ale acestui continent, curiozitatea generala in jurul stirilor transmise de Platon, se mentine cu tenacitate. Subiectul ramane mereu pasionant. Lumea doreste sa cunoasca datele problemei si sa aplaude, atunci cand e cazul, macar iscusinta icercarilor de a o rezolva, daca insasi solutia definitiva nu-i va putea fi oferita curand, sau poate niciodata. Problemele in legatura cu Atlantida se rezuma in linii mari in doua aspecte esentiale : 1. Este oare relatarea despre Atlantida reflexul unor intamplari autentice sau a construit Platon un simplu pretext pentru a-si expune propriile idei si talente narative cu scopuri retorice si educative? 2. Daca Atlantida a existat, unde era situata, cine erau locuitorii ei si care era nivelul de dezvoltare materiala si spirituala a societatii medievale? In ceea ce priveste primul dintre aceste aspecte, adversarii existentei Atlantidei remarca pe buna dreptate ca, daca s-au scris 20.000 de lucrari despre continentul platonic disparut, aceasta nu inseamna nicidecum ca s-a demonstrat si existenta lui. In legatura cu al doilea aspect partizanii entuziasti ai Atlantidei pretind ca dovezile materiale peremptorii ale existentei ei vor aparea mai devreme sau mai tarziu ca urmare a activitatii depuse in cercetarea arheologica moderna. Pentru noi ce de astazi, este foarte greu sa evaluam intinderea Atlantidei dupa textul lui Platon, insa din punct de vedere cronologic lucrurile stau altfel : Platon situeaza distrugerea Atlantidei intre 8.000 - 9.000 inaintea epocii lui Solon (circa 640 - 558 i.e.n.) - un calcul foarte simplu ne va duce la concluzia ca uriasa catastrofa care a provocat scufundarea Atlantidei a avut loc acum 11.600 ani. Autorul studiului sugera ca sursa cataclismului trebuie cautata in insula vulcanica Thera, aflata la numai 120 km nord de Cnossos. Creta, Canarele, Tartessos - trei dintre cele peste douazeci de ipoteze emise in legatura cu localizarea Atlantidei - s-au mentinut cu tenacitate pana in zilele noastre poate si datorita faptului ca au preluat cate ceva din prestigiul oamenilor de stiinta care le-au enuntat si argumentat. Si ele pornesc, fireste, de la premisa ca Atlantida a existat, ca relatarea din Timen si Critias este ecoul indepartat al unor intamplari reale
|
Pompei
Orasul a fost ridicat in sec. al VIII-lea i. Hr. de o populatie italica (oscii), pe un platou vulcanic la sud de Vezuviu, intr-un spatiu alimentat de apa a numeroase izvoare, de o parte si de alta a Vaii Sarno.
Primele constructii au fost atribuite initial grecilor, dar recentele descoperiri arheologice au stabilit ca in sec. al VI-lea i. Hr. Orasul a fost cucerit de etrusci, apoi, in sec. al V-lea, de catre samniti si cumani, iar in sec. al IV-lea i. Hr. a intrat sub suzernitate romana. |
 |
|
Influenta greaca in arhitectura s-a pastrat si in perioada de glorie romana, din sec. al II-lea i. Hr., cand somptuasele palate (de exemplu, Casa Faunului, decorata cu statuia "Dansul Faunului" si cu mozaicul reprezentand batalia de la Issus dintre Alexandru cel Mare si Darius) s-au inmultit, iar personalitati celebre ale epocii (Silla, Cicero) s-au stabilit aici.
Teribila eruptie din 79 d.Hr. a acoperit orasul cu un strat gros (7-8 m) de lava, lahar si cenusa, astfel ca urmele lui au disparut timp de 15 secole.
Cu ocazia unor lucrari de canalizare a raului Sarno, arhitectul Domenico Fontana a scos la lumina mai multe dale de piatra cu inscriptii romane, atestare certa a enigmaticului Pompei.
Abia in 1748, sub patronajul regelui Carol de Bourbon, au demarat primele lucrari de decopertare. Ele s-au extins mai bine de un secol si au scos la iveala nu numai cladiri, dar si statui, fresce si mozaicuri cu scene mitice, si chiar amprente umane ale victimelor eruptiei, portaluri si obiecte de cult, ce au fost initial gazduite in Antiquariumul inaugurat in 1861.
Coplesitorul numar de opere de arta scoase la lumina zilei a depasit cu mult capacitatea de a fi gazduite aici, astfel ca cele mai multe au fost transferate in Muzeul National de Arheologie din Neapole.
Zei celtici
Angus Mac Og - zeul tineretii, al dragostei si al frumusetii. Se spune ca saruturile sale se transformau in pasari ce duceau mai departe mesaje de iubire.
Arawan - zeul mortilor, a razbunarii, terorii si a lumii de dedesubt.
Borvo - zeul vindecarii si al izvoarelor termale. Numele sau provine de la verbul a fierbe.
Brid - cunoscuta si ca Brigit, Brigid, Brighid si Banfile. Numele sau provine de la cuvantul "brigh" ce inseamna putere. Brid reprezinta fertilitatea si inspiratia creativa. Era venerata si ca luptatoare, protectoare, vindecatoare, gardianul copiilor, ucigasa serpilor. Este zeita focului si a Sorelui. Unele surse o mentioneza ca fiind si zeita agriculturii, a medicinii, muzicii si mestesugurilor.
Brigantia - zeita raurilor este asociata si cu turmele, apa, fertilitatea, vindecarea si victoria.
Cernunnos - zeul "cu coarne", zeul naturii, a lumii de de dedesubt. Simbolurile sale erau cerbul, taurul si serpii cu coarne. Religia crestina l-a asociat cu Satana.
Cerridwen - zeita Lunii sau zeita Granelor si a Naturii este considerata a fi si zeita puterilor negative profetice. Ea este cea care pazeste cazanul lumii de dedesubt in care se pastreaza inspiratia si cunoasterea divina. Este comparata deseori cu zeita greaca Hecate.
Coventina - zeita britanica a apei. Primea ca ofrande bani, perle si ace.Ca orice zeitate a apei, ea reprezinta abundenta, inspiratia si profetia. In Scotia era si zeita creaturilor zburatoare fara pene.
Dagda - Zeul cel bun, zeul cerurilor, parintele zeilor si al oamenilor, Lordul Vietii si al Mortii, Zeul Magiei si al Pamantului. Dagda a avut multi copii, cei mai importanti fiind: Brigit, Angus, Midir, Ogma si Bodb cel Rosu. Undry era cazanul sau care era un fel de corn al abundentei: oferind cantitati nelimitate de hrana. Dagda avea si o harpa care decidea succesiunea anotimpurilor. Era intruchipat avand o tunica maro care ii trecea putin de solduri si o capa ce ii acoperea umerii, in picioare avand cizme de calarie.
Dylan - zeul Marii. Simbolul sau era un peste agintiu. Se spunea ca atunci cand marea era agitata de fapt dorea sa razbune moartea zeului Dylan.
Epona - cunoscuta si ca zeita cailor, zeita Mama, Marea Iapa. Aducea fertilitate si vindeca animalele domestice.
Lugh - zeul Soarelui si al Razboiului este asociat cu corbii iar simbolul lui era un cerb alb. Unele surse spun ca era venerat si ca zeul protector al celor slabi, Zeul Focului, al metalurgiei, al mestesugurilor si al torsului. Multe statui si locuri sfinte dedicate lui se mai pastreaza si astazi, demonstrand importanta acestei zeitati in comunitatile din insula. Este asociat cu zeul grec Apollo.
Morgan Le Fay - zeita galeza ce putea arunca blesteme asupra oricarui muritor. Radacina numelui sau "mor" inseamna Mare, ea fiind si zeita Marii. In zilele noastre este considerata incarnarea lui Valkrye Morrigan.
Morrigan - cunoscuta si ca Marea Regina, Zeita Razboiului si Regina fantomelor si a demonilor. Participa in mod indirect, prin magie, la lupte. Este asociata cu ciorile si corbii. Aspectul ei negativ o face sa fie zeita razboiului, a destinului si a mortii. Celtii credeau ca Moriggan zboara deasupra lor in forma unui corb pentru a-i ajuta in lupte. Cand lupta lua sfarsit, soldatii nu indepartau mortii decat dupa lasarea intunericului astfel incat Morrigan sa-si poata lua tributul.
Rhiannon - zeita pasarilor si a cailor. Este intruchipata calarind un cal alb. Numele sau pare a fi fost initial Rigatona, nume ce insemna "mareata regina" indicand un status inalt in pantenonul celtic.
 Zei egipteni
Religia vechilor egipteni este mai chiar veche decat istoria lor cunoscuta. Sistemul religios al vechiului Egipt exista de peste 3000 de ani. In aceasta religie erau intalniti 2000 de zei, care au luat formele tuturor creaturilor cunoscute: om, animal sau erau prevazuti cu capete de animale si corpuri umane, inclusiv Anubis zeul imbalsamarii, care avea un cap de sacal.
Ra - era zeul Soarelui. Se spune ca naviga in ceruri pe o barca denumita "Barca de 1 milion de ani". La sfarsitul fiecarei zile, Ra murea si ajungea in lumea de dedesubt, lasand Luna sa straluceasca pe cerul noptii. In ziua urmatoare, la rasarit, renastea.
In timpul zilei avea un dusman, un sarpe pe nume Apep. In lupta sa, Ra era ajutat de alti zei, Seth si Bastet.
 Ra era cel mai mare zeu iar secretul numelui sau era puterea sa. Isis a colectat cateva picaturi din saliva sa si a transformat-o intr-un sarpe pe care l-a pus in calea lui Ra. Sarpele l-a muscat provocandu-i o mare durere. Isis i-a promis ca il va face bine daca ii va dezvalui secretul numelui sau astfel dandu-i cheia catre puterile sale. Initial Ra a refuzat dar din cauza durerii imense a cedat si i-a dezvalui sercretul sau lui Isis.
Hathor - zeita dragostei, a maternitatii, a bucuriei, a muzicii si a dansului. Femeile moarte erau identificate cu Hathor in timp ce barbatii erau identificati cu Osiris. Era intruchipata avand pe cap coarne de vaca si cercul solar. Ea era si zeita Soarelui, sub numele de Sekhmet, ochiul lui Ra. Zeul Soare, Ra cand s-a infuriat pe omenire a trimis-o pe Sekhmet. Aceasta a omorat multi oameni, bandu-le sangele. Ra, s-a speriat, pentru o trimisese pe Sekhmet sa-i pedepseasca pe oameni nu sa-i omoare. Ra, a colorat niste bere in rosu, pentru a semana cu sangele, si a pacalit-o pe Sekhmet sa bea, aceasta adormi imediat. Cand s-a trezit Ra a convins-o sa nu distruga omenirea.
 Nut - zeita cerului. Cerul este corpul lui Nut, arcuindu-se la orizonturi iar Geb este pamantul, stand imediat sub Nut. In timpul zilei Nut si Geb sunt separati dar in fiecare seara Nut se coboara sa-l intanleasca pe Geb, asta insemnand lasarea serii. Daca furtunile aveau loc in timpul zilei insemna ca Nut se apropia de pamant.
 Nut era casatorita cu regele zeilor, Ra, dar era indragostita de Geb. Ra a aflat de acest fapt si a blestemat-o pe Nut sa nu aiba copii in cele 360 de zile ale anului. Nut a fost devastata si l-a rugat pe Zeul Intelepciunii, Thot sa o ajute. In acele timpuru Luna era la fel de stralucitoare ca Soarele. Thot a luat din lumina lunii si a creat inca cinci zile ale anului rezultand 365. Nut a dat nastere celor cinci copii ai sai in acele cinci zile aditionale ale anului. Osiris, cel mai mare dintre copii sai, la nastere a fost numit " lordul pamantului". Seth, fratele sau, s-a nascut urandu-l pe Osiris.
Osiris - zeul Mortii este infatisat ca un barbat cu barba ce are corpul infasurat in fasii de mumie. Coroana sa este inconjurata de pene rosii iar pielea lui verde reprezinta vegetatia. In maini are simbolurile puterii supreme: carja, folosita de pastori in a-si ghida oile si un imblaciu, folosit in agricultura pentru a separa semintele de coji.
 Osiris a guvernat peste egipteni si i-a invatat cum sa faca agricultura. Fratele sau, Seth l-a urat dintotdeauna si i-a dorit moartea. Seth a construit o cutie frumoasa, asemenea unui cosciug pe masura lui Osiris. Apoi Seth a organizat o petrecere unde l-a invitat si pe fratele sau. Dupa masa, Seth a aratat tuturor cutia cea frumoasa, promitand ca o va face cadou celui care va incapea inauntru. Toata lumea a probat cutia dar numai Osiris a incaput. In timp ce Osiris era in cutie, Seth a inchis capacul si a aruncat cutia in Nil.
Seth - zeul desertului, al furtunilor si violentei. Seth n-a fost dintotdeauna rau, chiar l-a ajutat pe Ra in lupta sa impotriva sarpelui Apep.
 Seth este cel care l-a omorat pe Osiris. Isis, sotia lui Osiris, i-a cautat trupul pentru a-l ingropa asa cum se cuvine. Cand l-a gasit a hotarat sa-l ascunda. Seth era terifiat de ideea ca Isis, cunoscuta pentru puterile sale, il poate aduce inapoi din morti pe fratele sau asa ca a gasit trupul lui Osiris si l-a facut bucati apoi l-a aruncat in Nil. Isis a pornit in cautarea ramasitelor sotului sau si a construit cate un altar in fiecare loc unde gasea cate o parte a corpului lui Osiris. Osiris a devenit Regele Mortilor si toti egiptenii spera sa i se alature dupa moarte.
Horus - fiul lui Osiris era doar un bebelus atunci cand tatal sau a fost ucis de Seth. Cand a ajuns la varsta maturitatii a pornit un razboi impotriva lui Seth pentru coroana si regatul tatalui sau. Seth l-a lasat fara un ochi pe Horus dar zeul intelepciunii, Thoth l-a vindecat.
 Isis - mama zeitelor era o excelenta vrajitoare si vindecatoare. Puterile sale provin din vremea cand l-a pacalit pe Ra.
Razboiul dintre Horus si Seth a durat ceva vreme iar Isis a decis sa-l ajute pe fiul asa ca l-a intanlit pe Seth si i-a cerut ajutorul spunandu-i ca a fost martora unei crime. Ea i-a spus ca a vazut un om luandu-i viata unui om si luandu-i mostenirea fiului sau. Seth a spus ca acel criminal trebuie sa plateasca pentru faptele sale. Isis a spus ca acel criminal era chiar el, Seth. Ceilalti zei au aprobat faptul ca Seth s-a autocondamnat si Seth a fost trimis in desertul Sahara.
Thoth - zeul intelepciunii, al timpului,scrisului si al Lunii este cel care a inventat scrierea cu hieroglafe. Era cel care masura pamantul, numara stelele si cel care stapanea Cunoasterea. Cartea lui Thoth cuprinde doua vraji. Daca o citesti pe prima cu voce tare vei putea sa intelegi toate creaturile pamantului si sa chemi toti pestii din oceane. Cea de-a doua vraja aduce mortii inapoi.
Anubis - zeul imbalsamarii era ghidul celor morti. Egiptenii isi imbalsamau mortii, in special faraonii pentru a-i ajuta sa traiasca vesnic.
Egiptenii credeau ca, atunci cand mori, traversezi culoarul mortii. Acolo Anubis iti va cantari inima comparand-o cu pana lui Ma`at. Ma`at, zeita justitiei supravegheaza cu atentie acest proces. Daca inima cantareste mai putin ca pana vei trai vesnic iar daca este mai grea ea va fi mancata de demonul Ammit, Distrugatorul. Ammit avea cap de crocodil, umerii de leu si picioare de hipopotam. Thoth, zeul intelepciunii, inregistreaza tot ce se intampla.
Ma'at - zeita justitiei, a adevarului si a armoniei. A fost sotia lui Thoth, pentru ca ai nevoie de intelepciune pentru a gasi adevarul si justitia.
Pana lui Ma`at era pana unui strut pe care ea o purta pe cap. Faraonii ii promiteau lui Ma'at ca ii vor asculta sfaturile si vor mentine ordinea in Egipt.
Amun - zeul creatiei se spune ca ar fi creat lumea.
Bastet - fiica lui Ra, protectoarea pisicilor era chiar o pisica. In fiecare zi, zeul Soare, Ra traversa cerul in nava sa. In fiecare noapte sarpele Apep incerca sa opreasca nava de a ajunge in lumea de apoi. Ra, de obicei, castiga aceste lupte dar in zilele furtunoase sau cele cu eclipsa, egiptenii credeau ca Apep a fost victorios si a inghitit Soarele. Bastet isi apara tatal in lupta cu sarpele.
Bastet era protectoarea pisicilor. Egiptenii au un mare respect pentru pisici din moment ce protejeaza granele si oamenii de soareci. Omoratul unei pisici se pedepsea cu moartea. Cand o pisica murea, familia o jelea aratandu-si durerea prin epilatul sprancenelor. Unroi pisicile erau mumificate, asemenea oamenilor.
Zei nordici
Baldr - cel mai intelept si nobil dintre zeii din Asgard. Traia in zona Breidablik a raiului unde nici un rau nu-l putea atinge. Mama sa, Frigg a incercat sa-l apere de primejdii punand toate plantele, creaturile, elementele si metalele sa jure ca nu ii vor face rau niciodata. Singurul lucru care ii putea face rau era Vascul care scapase de juramant fiind prea tanar pentru a putea jura. Baldr a fost ucis din greseala de fratele sau, Hod, zeul orb care a aruncat o bucata de vasc spre el. Moartea sa marcheaza inceputul sfarsitului lumii.
Bragi - este zeul poeziei. Era admirat pentru inspiratia si oratoria de care dadea dovada. Era intelept si avea darul vorbirii. Bragi era de numit si batranul poet sau "cel cu barba lunga". Termenul de "painea lui Bragi" echivala cu poezia.
Eir - zeita medicinii, colecta plante medicinale pe care le folosea pentru a vindeca boli si rani. Eir este cunoscuta ca vestitor al lui Mengloth.
Forseti - zeul justitiei, fiul lui Baldr si al Nannei. Aducea reconcilierea intre dusmani, intre zei si muritori.
Frey - zeul fertilitatii. Avea control asupra ploii si soarelui deci aducea fertilitate pamantului. Era denumit si "Lordul Recoltei". Cei care il invocau cereau pace si o recolta buna.
Freyja - cea mai frumoasa din zeitele din Asgard, cunoscuta si ca mireasa lui Vanir este zeita fertilitatii, oferind prosperitate comunitatii si casatoriilor. Freyja este considerata mireasa eroilor cazuti la datorie. Este conducatoarea sufletelor si a vrajitoarelor.
Frigg - este zeita mama in mitologia nordica si zeitatea centrala in Asgard. Este sotia lui Odin avand astfel si titulatura de "Regina Cerurilor". Frigg este "zeita plangatoare" pentru ca a suferit foarte mult la pierderea fiului ei, Baldr. Se considera ca aceasta zeita ajuta femeile ce erau in travaliu. Este asociata cu nasterea si numirea copiilor.
Fulla - zeita este mana dreapta si vestitorul lui Frigga. Datorita parului sau lung si a coroanei sale era considerata a fi zeita a fertilitatii.
Gefjon - femeile ce mor fara a se fi maritat ajung sa fie servitoarele zeitei Gefjon. Gefjon este o zeita a marii si a fertilitatii. Se spune ca si-ar fi transformat cei patru fii in boi si ca i-ar fi inhamat la un plug imens.
Gna - aceasta zeita era solul zeitei Frigg. Traversa distante uriase pentru a transmite mesaje.
Heimdall - este cunoscut ca paznicul zeitatilor. Era numit zeul luminos datorita frumusetii si bunatatii sale. Dintii sai erau toti din aur, de aceea cel de-al doilea nume al sau, Gullintani, insemna "cel cu dintii de aur". Datoria sa era de a proteja Asgard de giganti. Se spunea despre el ca nu dormea.
Hlin - zeita consolarii, ii ajuta pe cei care erau in doliu, asculta rugaciunile muritorilor si le transmitea zeitei Figg sfatuind-o cum sa le raspunda si sa le castige increderea. Hlin este si protectoare, este trimisa ca emisar barbatilor in primejdie.
Hoenir - numit si "zeul luminos" era printre cei mai timizi zei. Era descris ca fiind un tanar inalt si frumos si oarecum distant. Tacerea lui, care la ii putea fi daunatoare, putea fi si un semn de putere si intelepciune. Hoenir a fost cel care a impartit inteligenta la inceputul vremurilor.
Idun - aceasta zeita era paznicul merelor aurii ale tineretii. Zeii mancau aceste fructe pentru a-si pastra tineretea vesnic.
Lofn - era zeita ce oferea ingaduire/permisiune. Era deseori invocata pentru a oferi permisiunea cuplurilor de a se cununa.
Loki - parintele minciunii, cum era denumit, putea sa isi schimbe forma. Loki era cel rau zeu din Asgard, avea un caracter ambiguu pentru ca le oferea sfaturi celorlalti pentru ca apoi sa-i distruga. Isi dorea sa distruga toti zeii din Asgard.
Odin - este tatal zeilor. Eroii ce mor in lupte devin fii lui adoptati deci asta il face zeu al mortii si zeu al cerului. Odin este si zeul inspiratiei, a magiei si a poeziei.
Saga - zeita istoriei. Rolul sau era de a transcrie si de a fi la curent cu tot ce se intampla in lume.
Sjofn - era zeita ce se ocupa cu raspinderea gandurilor de dragoste si pasiune. Numele sau vine de cuvantul "sjafni" care inseamna dragoste. Se spune ca ea era cea care aducea impreuna indragostitii.
Snotra - zeita virtutii si a disciplinei.
Thor - zeul germanic al tunetului si fulgerului. Este cel mai puternic din zeii din Asgard: avea puterea de a starni furtuni controland vantul si ploaia. Este cunoscut ca avand parul rosu, o barba lunga si un temperament vulcanic. Thor are trei comori puternice: cea mai cunoscuta fiind toporul pe nume Mjollnir.
Tyr (Tiwaz) - zeul razboiului. Este cunoscut ca cel care stabilea legea si ordinea in comunitate. Luptatorii il venereau pe Tyr pentru ca, se spunea, ca le ofera protectia in timpul razboiului si le asigura victoria.
Ull - zeul arcasilor sau zeul iernii
Var - zeita ce asculta juramintele de dragoste ale muritorilor. Var aplica pedepse grave asupra celor ce incalcau aceste juraminte.
Vidar - acest zeu este cunoscut ca fiind zeul tacut. Vidar era foarte independent si se bucura de libertatea stand singur.
Vor - zeita disciplinei si a credintei. Era inteleapta si cauta mereu adevarul, nimic nu putea fi tinut secret in fata ei.
Zei romani
Apollo - zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si muzicii. Era numit si Phoebus - Apollo,socotit zeu vindecator, priceput in arta lecuirii. Este identificat cu Soarele.
Bacchus - zeul vinului, al vitei de vie si betiei. Mai era numit si Bimater sau Nyctelius (Nocturnul). Corespondent al lui Dionisos la greci. Era cunoscut pentru petrecerile sale alaturi de preotesele bacante (Bacchantes) din cadrul sarbatorilor Bacchanalia.
Ceres - zeita romana a recoltei si a graului. Ceres era sarbatorita in cadrul festivalurilor Ludi Cereris si Cerealia.
Diana - zeita vanatorii , deseori asociata cu animalele salbatice si padurile. Cand fratele sau geaman Apollo este identificat cu Soarele, Diana este identificata cu Selena (Luna). Era infatisata ca o fecioara salbatica ce cutreiera padurile alaturi de cainii daruiti de Pan. Ii pedepsea pe toti care incercau sa se apropie de ea.
Juno - echivalentul roman al zeitei Hera. Este zeita casatoriilor si consoarta lui Jupiter.Jupiter - zeul cerului si al tunetului era si regele zeilor. Era numit si Iuppiter Optimus Maximus. Romulus si Remus, intemeietorii Romei sunt nepotii sai.
Marte - zeul razboiului care initial fusese zeul primaverii si al fertilitatii. Connform unor surse este tatal fondatorilor Romei, Romulus si Remus. Marte este portretizat ca fiind un luptator acoperit cu o armura si avand pe cap un coif. Luna Martie este numita in onoarea sa (pentru ca in luna martie se reluau sau incepeau razboaiele).Mercur - mesagerul zeilor si zeul comertului si al negustorilor avea un festival ce-i purta numele, Mercuralia, ce se serba pe data de 15 mai. In aceasta zi negustorii isi stropeau capetele cu apa din fantana lui Mercur, de langa Porta Capena. Mercur este cunoscut si ca Alipes (ceea ce s-ar traduce cel cu picioarele aripi).
Minerva - zeita intelepciunii, a razboiului drept, a medicinii, stiintelor, a artelor si a mestesugurilor. S-a nascut din capul lui Jupiter dupa ce mama sa a fost inghitita de catre acesta. Despre Minerva se spune ca ar fi inventat numerele si instrumentele muzicale.
Neptun - zeul marii nu a fost un zeu puternic si putine se cunosc despre originea sa. Festivalul sau, Neptunalia se tinea pe 23 iulie.
Venus - zeita asociata cu iubirea, frumusetea si fertilitatea.
Vulcan - zeul focului si al mestesugurilor. Din mainile sale dibace au iesit niste obiecte minunate: armele lui Ahile, trasnetele lui Jupiter, tronul de aur al Iunonei etc. Era sarbatorit in cadrul festivalului Volcanalia ce avea loc pe 23 august.Zei greci
Zeus
Zeus este zeitatea suprema a Greciei antice, stapan al Cerurilor, cel mai mic dintre fiii lui Cronos si ai Rheei. Ii avea ca frati pe Poseidon, zeul marilor si oceanelor, si Hades, zeul lumii subpamantene. In reprezentari, Zeus aparea ca avand un manunchi de fulgere in mana. Sotia lui Zeus era Hera, cu care traia pe muntele Olimp, potrivit legendei. Pentru a deveni stapanul Universului, Zeus si-a ucis tatal, si a intrat in conflict cu unchii sai, titanii. Razboiul cu titanii a durat 10 ani si s-a incheiat cu victoria zeilor de pe Olimp. Invinsii au fost supusi la pedepse cumplite.
Apolo
Fiu al lui Zeus, zeu al poeziei, muzicii, dansului, medicinei, pastorilor, colonizatorilor, al zorilor. Apolo le dezvaluia muritorilor, prin intermediul oracolelor, vointa lui Zeus. Templul sau era cel mai cunoscut era in Delphi, unde se afla si un oracol.
Ahile
Eroul Ahile apare in poemul epic al lui Homer, Iliada, care istoriseste incercarile prin care a trecut acesta in timpul razboiului troian, fiind un mare razboinic, insa si un om plin de cusururi. Cand mania si orgoliul ranit l-au determinat sa refuze sa isi conduca oamenii in lupta, prietenul sau Patrocle i-a luat locul si a fost ucis. Manios si insetat de razbunare, Ahile l-a macelarit pe eroul troian Hector, stiind ca acestuia i se prevestise ca isi va provoca propria moarte. Ahile a fost ucis la randul sau de sageata otravita a lui Paris, ghidata de Apollo pentru a-l atinge in calcai, singurul sau loc vulnerabil, caci mama sa il cufundase in raul Styx cand era mic, pentru a-l face nemuritor si invincibil. Pentru greci, Ahile reprezenta codul comportamentului eroic - decizia de a alege gloria in locul unei vieti indelungate.
Artemis
Artemis (Diana la romani, Bendis la populatiile daco-gete) este fiica a lui Zeus din casatoria sa cu Leto. Era considerata zeita lunii si a vanatoarei, a castitatii si a fidelitatii conjugale si regina padurilor. In cinstea ei a fost ridicat templul din Efes, una din cele 7 minuni ale lumii.
Atena
Atena era zeita a intelepciunii, a strategiei, disciplinei, si a mestesugurilor. Potrivit legendei, Atena ar fi inventat torsul si tesutul. Protectoare a cetatii Atena, zeita nu se nascuse normal dintr-o femeie ci din Zeus, care o inghitise pe mama sa Metis.
Atlas
Atlas, titan care a participat la razboiul dintre giganti si zeii olimpieni. Invins, el a fost osandit de catre Zeus sa poarte mereu pe umeri bolta cerului.
Afrodita
Superba Afrodita era zeita iubirii, a sexului, a regenerarii si a frumusetii trupesti. Legenda spune ca s-a nascut pe insula Cipru, iar frumusetea ei a inspirat artistii din toate timpurile: celebra Venus din Milo este o Afrodita sculptata in secolul 2 i.e.n., pe celebra insula greceasca Melos. Afrodita este strans legata de ideea de placere sexuala, fiind protectoarea prostituatelor. Desi era sotia zeului-fierar Hefaistos, a avut numerosi iubiti atat zei, cat si muritori de rand. A avut aventuri cu Adonis si Anchise, cu care l-a conceput pe eroul Eneas. Baiatul-zeu Eros era copilul Afroditei cu Ares, iar Hermafroditus, copilul ei cu Hermes.
Hades
Hades este cunoscut ca zeu al taramului subpamantean si stapan al bogatiilor uriase din adancul pamantului. Fiu al lui Cronos si al Rheei, la impartirea Universului el a primit lumea subpamanteana, denumita si lumea umbrelor, pe care o conducea impreuna cu sotia sa, Persefona. Hades nu ingaduia nici unui muritor ajuns acolo sa se intoarca la lumina.
Hefaistos
Hefaistos, copilul lui Zeus si al Herei, schiop deoarece Zeus l-a aruncat din inaltul Olimpului pentru ca, in timpul unei dispute dintre Hera si Zeus, ii luase apararea zeitei. Hefaistos este considerat zeul focului si a mestesugurilor. Impreuna cu ucenicii sai, ciclopii, el faurea atat fulgerele lui Zeus precum si alte obiecte nemaivazute. Este casatorit cu Afrodita, zeita frumusetii si a iubirii.
Hera
Hera, era fiica titanului Cronos si a Rheei. S-a casatorit cu Zeus. Este considerata zeita Cerului si protectoarea caminului si a casatoriei.
Hercule
Puternic si curajos, Hercule a fost cel mai popular dintre toti eroii greci. Fiu al lui Zeus si al Alcmenei, o printesa miceniana, Hercule a fost napastuit toata viata de razbunatoarea sotie a lui Zeus, Hera. Ea a trimis o harpie sa ii intunece mintile, facandu-l pe Hercule sa isi ucida sotia si copiii. Disperat sa faca penitenta si sa fie iertat, el a indeplinit celebrele sale 12 munci, care ii cereau sa ucida monstri hidosi sau sa recupereze premii greu de gasit. Taria sa de caracter i-a determinat pe primii crestini sa il considere pe Hercule un predecesor al lui Iisus Hristos. Hercule a murit in chinuri, deoarece cand sotia sa i-a dat o camasa imbibata in otrava, crezand ca astfel isi va asigura pentru totdeauna dragostea si fidelitatea lui. Dupa moarte insa, s-a inaltat pe Muntele Olimp, devenind el insusi zeu.
Hermes
Hermes, fiu al lui Zeus si al Maiei, una dintre fiicele lui Atlas, nascut in Arcadia. A fost numit mesagerul zeilor. Hermes era zeul comertului, al calatoriilor, al pastorilor dar si al hotilor. Tot el conducea umbrele mortilor catre Infern. Este posesorul unei perechi de sandale fermecate.
Poseidon
Poseidon era zeul marii. Cu ajutorul tridentului sau, starnea furtuni, scotea la suprafata insule, crea rauri si izvoare.
Prometeu
Prometeu, titan celebru prin faptul ca a furat focul divin de pe muntele Olimp si l-a daruit oamenilor. Pentru aceasta sfidare, Zeus l-a condamnat sa stea vesnic inlantuit de o stanca din muntii Caucaz, torturat zilnic de un vultur care ii ciugulea ficatul.
Zei sumerieni
 Anshar - este creatorul lui Anu si este deseori asociat cu Raiul si Cerul. Anshar a aflat ca Tiamat va porni un razboi impotriva lui Ea asa ca a incercat sa-l convinga pe Ea sa atace el primul. Atacul nu a fost un succes dar Marduk a jurat ca-l va invinge pe Tiamat si ii va aduce corpul lui Anshar.
Antu - recunoscuta si sub numele de Nintu sau Ki zeita mama ce a luat atributele lui Tiamat, cand aceasta a fost invinsa. Este cunoscuta fiind una dintre cele patru zeite importante si se spune ca ar fi creat oameni din lut. Mai tarziu a fost inlocuita de Ishtar.
Anu - zeul Cerului si regele/tatal zeilor traieste in al treilea rai. Mai este cunoscut si ca zeul monarhilor ce nu suporta oamenii de rand. Se spune ca avea abilitatea de a transforma in realitate tot ce spunea.
Apsu - personifica fasia de apa ce se credea ca este sub pamant. Din aceasta cauza era considerat a fi conducatorul oceanelor. A fost ucis de zeul Ea.
Ea - zeul intelepciunii, apelor, mestesugurilor, scrisului, constructiilor, agriculturii si magiei. A domnit peste Apsu, marea apa. Ceea ce spunea devenea realitate si asta i-a conferit statutul de Lordul Incantatiilor. Ea a aflat ca Tiamat plania un razboi de razbunare impotriva zeilor. Fratele sau Anshar a incercat sa previna atacul dar Ea l-a ignorat.
Enlil - zeu al aerului, pamantului si al destinului omenirii. Mai tarziu a devenit capetenia zeilor si este recunoscut a fi unul dintre cei patru zei importanti ai creatiei. Enlil era foarte temperamental devenind responsabil pentru Marea Inundatie. Se spune ca ar favoriza pe cei in nevoie si ca este pastratorul "tabletelor destinului".
 Ishtar - zeita dragostei, a sexului, fertilitatii si razboiului. Este descrisa ca purtand un arc si o tolba cu sageti si calarind un leu. Chiar a coborat in lumea de dedesubt pentru a-si recupera iubitul.
Kishar - creatorul lui Nantu, asociat deseori cu Pamantul.
Mammu - marea zeita din mitologia babiloniana.
Marduk - initial o zeitate minora pentru ca apoi sa devina un conducator puternic. A fost considerat Zeul Creator. Dupa ce a invins-o pe Tiamat dupa o singura batalie, a creat cerurile si Pamantul, organizand anul in luni si aranjand planetele si stelele.
Nabu - zeul scribilor, al cunostintelor si al scrisului. Nabu este asociat cu pana , simbol al scrisului.
Nergal - in lumea de dedesubt, Nergal este un zeu foarte cunoscut si ca luptator viteaz. Cand oamenii il maniau ii pedepsea cu ciuma si incendii forestiere.Lumea de dedesubt era considerata de Nergal casa sa, pe care o infiintase alaturi de sotia sa Ereshkigal.
Ninurta - zeul razboiului era reprezentat tinand in mama un arc si o sageata imreuna cu o spada in forma de secera calarind un monstru cu corp de leu si coada de scorpion. Uneori, era vazut alergand un monstru ce semana cu un leu si care avea aripi de pasare.
Sin - zeita Lunii si masuratoarea timpului
Tiamat - marea zeita a apelor sarate. Se spune ca si-ar fi omorat toti copii pentru a putea face lumea. A fost ucisa de Marduk care i-a folosit o parte din corp pentru a face cerul. Ochii lui Tiamat au dat nastere raurilor Eufrat si Tigru.
Acest ghid nutriţional, elaborat în 1992 de Departamentul Agriculturii şi Departamentul de Sănătate din Statele Unite ale Americii, se bazează pe cele mai noi şi mai sigure date ştiinţifice din domeniul alimentaţiei sănătoase. Este gândit atât pentru omul sănătos, cât şi pentru bolnavi cu diverse afecţiuni (inclusiv pacienţi cu boli cardiovasculare, diabet, obezitate, dislipidemie, boli reumatologice, etc.).
Imaginea grafică a piramidei este cea clasică, dar în explicaţiile care urmează au fost folosite şi informaţiile din variantele mai noi ale ghidului (MyPiramyd şi MyPlate). Ca inovaţie, alimentele din fiecare grupă au fost împărţite pe categorii, în funcţie de cantitatea de fibre şi de grăsimi pe care o conţin (categoria I la fiecare grupă conţine alimentele cele mai sănătoase, bogate în fibre şi sărace în grăsimi saturate).
Calculaţi pentru fiecare zi cantitatea de alimente pe care o consumaţi din fiecare grupă. Mai jos aveţi un exemplu de calcul pentru o zi. Pentru calculul porţiilor se folosesc măsuri aproximative, cel mai frecvent cana de 250 ml. La fiecare grupă alimentară găsiţi în continuare explicaţii detaliate despre cât înseamnă o porţie şi ce alimente se includ în grupa respectivă.
Ca regulă generală, trebuie să se consume în fiecare zi cantitatea recomandată în ghid. Nu se pot face înlocuiri între grupe alimentare diferite (de exemplu, nu pot mânca un măr în locul unei felii de pâine, deoarece primul e la grupa „fructe”, iar a doua la grupa „cereale”).
Exemplu de calcul pentru o zi:
Masa de dimineaţă:
-
1 cană grâu cu nucă (colivă)....... 2 porţii „cereale”+1 porţie „surse de proteine”
-
2 mere........................................... 2 porţii „fructe”
-
1 cană lapte ....................................1 porţie „surse de calciu”
Masa de prânz:
-
o farfurie pilaf orez cu ciuperci (1 cană).....2 porţii „cereale”+1 porţie „legume”
-
salată de roşii cu castraveţi (2 căni)...........4 porţii „legume”
-
o farfurie mâncare de fasole (1 cană)........2 porţii "surse de proteine"
-
3 felii de pâine............................................3 porţii „cereale”
Masa de seară:
TOTAL:
8 porţii „cereale”
4 porţii „fructe”
5 porţii „legume”
3 porţii „surse de proteine”
2 porţii „surse de calciu”
În general, senzaţia de saţietate este un bun indicator al necesarului de hrană. Este posibil ca la unele mese să vă săturaţi cu mai puţină mâncare, alteori corpul să vă ceară mai multă. Calculul exact al porţiilor nu este „bătut în cuie”. În plus, piramida este elaborată pentru o persoană cu activitate fizică obişnuită. Pentru persoanele care depun o activitate fizică mai intensă, cum ar fi de exemplu anumite activităţi în construcţii sau agri-cultură, numărul de porţii necesare în zilele respective poate fi mai mare.
Totuşi, pentru diabetici, pentru persoanele care vor să slăbească şi pentru cei care suferă de diverse boli, va fi un mare câştig dacă se vor strădui să respecte cantităţile recomandate. Persoanele sănătoase pot folosi piramida din când în când, pentru a-şi corecta unele tendinţe greşite în obiceiurile alimentare (ex: tendinţa de a mânca prea mult din grupa "surse de proteine" sau de a consuma prea puţine cereale).
Explicaţii detaliate la fiecare grupă alimentară
Pentru început, să observăm un lucru important: cercetătorii au pus la baza piramidei alimentele de provenienţă vegetală. Contrar concepţiei populare, cea mai mare parte a alimentaţiei noastre trebuie să fie vegetală. Pentru cei care doresc acest lucru, se poate trece chiar la o alimentaţie total vegetariană, deoarece şi în celelalte grupe (din vârful piramidei) există alternative vegetale, aşa cum veţi vedea mai jos.
-
|
Cele mai sănătoase alimente sunt cele vegetale |
Cerealele, fructele, oleaginoasele (nuci, alune, seminţe) şi legumele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite într-un mod cât se poate de simplu, sunt cele mai sănătoase şi mai hrănitoare. Ele dau o tărie, o rezistenţă şi o vigoare a intelectului pe care o dietă mai complexă şi mai stimulatoare nu le poate da.
În timpul nostru oamenii au ajuns să considere că cele mai importante alimente, cele care trebuie să constituie baza alimentaţiei sunt carnea, lactatele şi ouăle. Această idee este greşită – în realitate baza alimentaţiei umane sunt cerealele.
-
|
Consumaţi 6 – 11 porţii pe zi din grupa „CEREALE” |
Exemple de alimente din grupa „CEREALE”:
- pâine – o porţie = o felie (30 grame)
- chifle – o chiflă (60 grame) = 2 porţii
- mămăligă – o porţie = o cană
- paste făinoase – o porţie = jumătate de cană (fierte)
- fulgi de cereale, müsli – o porţie = o cană (muiate)
- grâu fiert (colivă), porumb fiert – o porţie = jumătate de cană
- floricele de porumb, pufuleţi – o porţie = 3 căni
- orez fiert (pilaf, budincă de orez) – o porţie = jumătate de cană
- alte cereale: secară, ovăz, orz, hrişcă, mei, etc.
Este de preferat ca în locul produselor rafinate (pâine albă), să consumaţi produse din cereale integrale: pâine neagră, graham, cu secară, paste integrale, orez integral. Pâinea nu îngraşă! O felie de pâine furnizează la fel de multe calorii cât un măr. Dimpotrivă, o dietă corectă include consumul de cereale ca strategie importantă pentru scăderea în greutate.
PENTRU DIABETICI: Multă vreme s-a crezut, în mod greşit, că este necesară reducerea drastică a consumului de pâine şi alte alimente bogate în glucide complexe (paste, orez, rădăcinoase, leguminoase). Acum ştim că, de fapt, se poate obţine controlul glicemiei la diabetici cu o raţie de glucide complexe egală cu a unui om sănătos. Decât să scădem consumul de glucide este mai bine să creştem toleranţa la glucide a diabeticului prin reducerea consumului de grăsimi saturate, un program corect al meselor, exerciţii fizice, etc.
Consumaţi o varietate cât mai mare de fructe. A se consuma de preferinţă fructe de sezon. Nu consumaţi fructe sau suc între mese, ci numai la masă. Între mese consumaţi doar apă simplă.
-
|
Consumaţi 2 – 4 porţii pe zi din grupa „FRUCTE” |
Categoria I
- fructe de mărime medie (măr, pară, portocală, banană, gutuie, etc.)
– o porţie = un fruct
- fructe de mărime mică (cireşe, vişine, struguri, căpşuni, salată de fructe, zmeură, mure, afine, etc.)
– o porţie = jumătate de cană
- fructe uscate (stafide, caise, prune, curmale, smochine deshidratate, etc.)
– o porţie = un sfert de cană
Categoria II
- compot, gem sau marmeladă – o porţie = jumătate de cană
Categoria III: - nectar, suc de fructe. – o porţie = jumătate de cană
PENTRU DIABETICI: Conform recomandărilor ghidului (piramida), nu este necesar să vă limitaţi la mere acre sau kiwi, ci puteţi consuma orice fruct. Spre deosebire de oamenii sănătoşi, nu puteţi consuma sucuri, nici măcar naturale. De asemenea, trebuie să evitaţi gemurile, dulceaţa şi compoturile făcute cu zahăr.
Consumaţi o varietate cât mai mare de legume, zarzavaturi, rădăcinoase. Se pot consuma proaspete sau preparate termic. Culoarea vie (verde închis, portocaliu, roşu) pare să fie un indicator al bogăţiei în vitamine şi substanţe benefice.
-
|
Consumaţi 3 – 5 porţii pe zi din grupa „LEGUME” |
Categoria I
- legume de mărime medie (roşie, cartof, castravete, morcov, ţelină, păstârnac, sfeclă roşie, etc.)
– o porţie = o legumă
- legume/zarzavaturi tocate sau gătite (salată, lăptuci, varză, piure, păstăi, salată de vinete, zacuscă, etc.)
– o porţie = jumătate de cană
Categoria II
- sucuri de legume (varză, morcovi) – o porţie = jumătate de cană
Alte legume: ceapă, dovlecei, bostan, ardei, usturoi, praz, spanac, ştevie, sfeclă roşie, vinete, păstârnac, pătrunjel, sparanghel, andive, napi, conopidă, gulii, varză, bame, conopidă, ciuperci, brocoli, anghinare, etc.
PENTRU DIABETICI: nu consumaţi sucuri de legume.
Proteinele au roluri importante în organism, fiind în primul rând „cărămizile” din care este construit corpul, dar având şi alte funcţii importante (de fapt, în toate funcţiile corpului sunt implicate substanţe cu structură proteică).
Din păcate, în alimentaţia modernă există tendinţa de a se consuma în exces alimente din grupa "surse de proteine", ceea ce poate duce la diverse boli: calculi renali, osteoporoză, gută, boli de rinichi. De exemplu, o farfurie cu mâncare de fasole poate reprezenta 2-3 porţii de "surse de proteine". Asta înseamnă că în ziua respectivă nu ar mai trebui consumate alte alimente din această categorie (carne, peşte, ouă, oleaginoase), pentru a nu depăşi cantitatea optimă de proteine.
-
|
Nu depăşiţi 3 porţii de "surse de proteine" pe zi |
Categoria I
- Leguminoasele (fasole, mazăre, soia - boabe sau texturată, linte, năut)
– o porţie = jumătate de cană leguminoase fierte
- oleaginoase (nuci, alune de pădure, migdale, fistic, caju, seminţe de floarea soarelui sau de bostan, susan, etc.)
– o porţie = 30 grame (aprox. o treime de cană)
Categoria II
- ouă: – jumătate de porţie – un ou
- arahide: – o porţie = 30 grame
Categoria III
- carne (pasăre, peşte, vită, oaie, etc.) – o porţie = 60 grame
Există convingerea greşită că sursele animale de proteine sunt cele mai bune. Oamenii au impresia falsă că nu s-au hrănit bine dacă nu au mâncat la o masă un produs de provenienţă animală, în special carne sau brânză. Realitatea este că sursele vegetale de proteine (categoria I) sunt net superioare celor de animale, deoarece aceste alimente nu conţin colesterol, au grăsimi polinesaturate şi fibre alimentare din abundenţă.
În general, oleaginoasele (nucile, alunele şi seminţele) sunt privite mai mult ca desert. Ele sunt, de fapt, foarte hrănitoare (30 g de nuci au la fel de multe proteine ca şi 60 g de carne) şi ar trebui consumate mai des (bineînţeles, cu respectarea cantităţii din acest ghid, deoarece excesul poate da indigestii).
Un gălbenuş conţine 220 mg colesterol. Nu depăşiţi 3-4 ouă pe săptămână. Alimentele din categoria III (carnea şi peştele) trebuie consumate cât mai rar. Pentru o sănătate bună se pot exclude complet din alimentaţie.
PENTRU DIABETICI: În fişele vechi de regim pentru diabet, carnea şi derivatele din carne sunt trecute în categoria alimentelor care se pot consuma „fără restricţie”. Aceasta a fost o eroare, care nu mai apare în ghidurile moderne. Este mai bine pentru un diabetic să aleagă sursele vegetale de proteine. Grăsimile saturate prezente în produsele de provenienţă animală scad toleranţa la glucide, deci duc indirect la creşterea glicemiei. Grăsimile nesaturate din produsele vegetale (consumate în cantităţi mici) au efect invers, deci ajută la controlul diabetului. Un consum mare de carne are şi dezavantajul de a creşte riscul de afectare renală (prin exces de proteine) şi cardiovasculară (prin exces de colesterol).
Cele mai bune surse de calciu sunt cele vegetale:
-
oleaginoase: seminţe de susan, nuci, migdale; (grupa SURSE DE PROTEINE)
-
leguminoase: soia, fasole; (grupa SURSE DE PROTEINE)
-
legume: napi, gulii, morcov, varză, spanac, ţelina, cartof; (grupa LEGUME)
-
cereale: grâu, ovăz. (grupa CEREALE)
Multe alimente din comerţ (cereale, lapte de soia, etc.) sunt fortifiate cu calciu. Există lapte vegetal (pe bază de soia, migdale, orez) şi brânză vegetală (tofu). Ambele conţin calciu. Se pot procura din comerţ sau se pot prepara în casă.
Dacă alegeţi să folosiţi lapte de vacă sau de capră, este bine să vă asiguraţi că provine de la animale sănătoase. Fierbeţi bine laptele, pentru a distruge orice microb. (Toate produsele de provenienţă animală trebuie bine preparate termic.) Brânzeturile trebuie consumate cât mai rar. Pentru o sănătate bună se pot exclude complet.
Calculul porţiilor: (pentru sursele vegetale îl găsiţi la grupa din care acestea fac parte)
lapte şi iaurt (animal sau vegetal) – o porţie = o cană,
brânză sau tofu – o porţie = 45g
Folosiţi cantităţi cât mai mici de uleiuri vegetale (floarea soarelui, măsline, etc.) - nu depăşiţi 7 linguriţe/zi. Excludeţi grăsimile de provenienţă animală (untură, slănină, seu, unt) şi cele hidrogenate (margarina).
Folosiţi cantităţi mici de zahăr şi miere. Puteţi folosi ca desert: nuci, seminţe, halva, batoane de susan, batoane cereale, fructe proaspete sau uscate (stafide, prune uscate, curmale, smochine etc.), gem sau compot.
Nu consumaţi alimente ce conţin combinaţii lapte+zahăr sau ouă+zahăr (ciocolată, îngheţată, frişcă, budinci, cozonac, chec,etc.)
Nu consumaţi desert dulce după o masă la care aţi mâncat legume.
PENTRU DIABETICI: Eliminaţi orice aliment care conţine zahăr sau miere.
| | |
| | |
.jpg "Broasca")
